Poezii despre haz de necaz, pagina 2
Bunica
În haine pestrițe o știu pe bunica,
De când pe lume m-am pomenit,
Parcă a fost un vis, parcă este un mit,
Icoană vie învelită în scutece de timp,
Luminată de o rază poetică destinată, mie.
Bunica avea ochii blânzi, albastru de cicoare,
Frumoasă ca macul tânăr în lanul copt de grâu,
Harnică și sfătoasă nevoie mare,
Mereu surâzătoare, printre vecinele gureșe,
Făloasă fără pereche, în satul ei din vale.
Sub părul bălai, o frunte înaltă lucioasă
Ascundea amintiri ce-au cântărit cândva,
Pe holograma vieții învingătoare se străduia să fie,
Nu se lăsa ispitită de robia depresiilor omenești,
Deși motive, har domnului avea.
Umorul de pe limba bunicii nicicând nu lipsea,
Deși uneori din coada ochilor lacrimi nestăpânite curgeau,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz
Nu mi-era de-ajuns povara ce-n spinare o purtam
Trebuia și zona zoster (de ce, nu?) tot eu să am.
Pe spinare mai la stânga și sub sân junghiuri mă ard,
De m-apucă aritmia și durerile de card.
De inspir adânc, să-mi umplu cu aer curat plămânii,
Răcnesc din gură de șarpe, de parcă m-atacă hunii.
De strănut, mă țin de coaste și n-am mâini să mă cuprind
Și de casc, nu pot, ca omul sănătos să mă întind.
De m-așez, mă săgetează mii de ace pe sub piele,
De mă scol din pat, iar urlu, vai și vai, zilele mele!
Nemișcată-, mi zice lumea, trebuie să stau vreo lună
Și să nu vorbesc cu nimeni, vreo cinci nopți din săptămână.
De dormit, doar pe o parte pot să dorm și iepurește,
Că de mă mai mișc pe pernă, simt cum mă mușcă un clește.
Și visez, mereu același vis, vă spun e o teroare:
Că mă bate-un urs cu laba-n partea stângă, pe spinare.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre haz de necaz, adresa este: