hibernare şi somn

Sez

Şez pe-un taburet fragil... îmi agăţ ochii de-o ţintă,
Dar... mai mult mă uit cu gândul şi îmi las capul în palme.
Parcă tot ce mişcă-n lume, s-a oprit... legat de-o bintă,
Linişti grele sparg timpane, nu-s urări şi nici sudalme.

Vremea-i slută... taciturnă, ţărna zace pistruiată,
Ici şi colo... câte-un petec... de zăpadă adormită.
Orătănii zgribulite... nu mai fac ouă-n poiată,
Gardul încă hibernează, poarta stă, e-ncremenită.

Nu răzbate măcar... izul... de măligă învârtită,
Făcăleţu-i lângă vatră, bleg, nepăsător şi nud.
Grinda nu mai are şuncă şi cămara-i împietrită,
Amorţeala-i peste toate, ăsta-i adevărul crud.

Mi-a înţepenit mijlocul, ochii dau să mi se-nchidă,
Doare pacea asta multă, nu-i nici urmă de gâlceavă.
Mi se-nfiripă un vis... despre-o coaptă palachidă,
Vântul bate şi-mi trezeşte... o trăire prea hulpavă.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un binecuvântat mărţişor!

Cum ştie să încânte primăvara,
În aripi mici ne coace rapsodii,
Cu raze-alină, aşteptarilor, povara
Şi ochiului dă larg spre bucurii...

Din albul, ce au lăcrimat nămeţii,
Ne plămădeşte însorite suvenire,
Suind pe frunte nimbul purităţii,
Răsare-n pâlc de ghiocei, a dăruire.

Cu sânii parfumaţi de lăcrămioare
Şi ia revopsită-n aburul pădurii,
Trezeşte-n suflet dor de evadare
Spre libertate, în cătuşele naturii.

Dar cât de rece-ar fi magia ei,
Cu albul pur, fără scânteile iubirii,
Ce-aţâţă-n suflet focul armoniei
Să-ţi ia din sânge somnul amorţirii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esti magica lumină

Spune-mi, iubito: "vino", de vântul bate aprig
Şi marea de o mângâi şi palmele ţi-s reci,
De razele de soare vor hiberna în iarna,
Şi nepăsarea cere din corpul meu să pleci.

Cere să scriu, iubito, de clipa e-mpotrivă
Să aibă-ntr-o clepsidră eternul său legat,
De versul se-ndoieşte şi-n neputinţă strigă
Că pana nu-i stăpână, chiar de îi sunt argat.

De nu-ţi răspund, iubito, întoarce-te în timp
Şi strânge-mă în brate, ca muntele, izvorul,
Botează-mă, dorito, şi-ascunde-mă în somn,
Un dor de pâine lasă-mi şi nu uita ulciorul.

Da, să nu uiţi, iubito, ulcioru-i huma coaptă
În formă de vioară, ce din clepsidră, naşte,
Un stup imens de vise, ce se hrănesc din tine,
Căci tu astâmperi setea şi-a îngerilor oaste.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Trifu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scara împlinirii

Cerul îmbie norii-n catarge adormite,
Sleind cu opalin albastrul moale, şters,
Cărările îşi suflă vânt în bătăturile trudite,
Cercând a-ncetini ireversibil mers...

Căzută-n lăcomia ruginii, osânda înrăită,
Cu verdele răscopt hrăneşte coase de regres,
Se zbate galbenul în păpădia răzvrătită,
A înfrunta eroic, torid, al razelor exces...

O secetă trezită din marea hibernare
Ascute ţipăt frunzei, să umple al meu vers
Şi-mi redeschide rana de-ndurare
Din irealul de-a opri, de august, ghes...

Brăzdează nostalgia regrete noi pe faţă,
Cât palma-i plămădeşte-un vers de alinare,
Urcând pe foaie această sfântă dimineaţă,
Ce-şi flutură, cerceii vechi, a destrămare...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea adormită

În pădurea adormită animalele îşi făceau hibernarea.
Boul sălbatic se trezi şi spuse – Quod licet Iovis...
Mai departe uitase textul. Se iscă o hărmălaie.
Cineva chiţăi- nu face altuia ce nu-ţi place.

Urmară replici – nu fă ce? Care altul? Ce nu-ţi place?
Nu-l judeca pe aproapele tău. Care aproape?
De ce să-l ucidem? Lasă-i pe ei să te blesteme, tu nu blestema.
Un fir de graţie este tors şi ţesut. Cât de bun este cuvântul
care vine la momentul potrivit? Este bun.
Doar dincolo de castani e lumea.
De astăzi lumea nu se-nseninează.
Un, doi, nimic, trei, vom fora adânc în solul planetei Tristeţe,
De mult pare viaţa doar un decor în schimbare,
Clarvăzător cu propria-mi soartă,
Mă văd crucificat ca evreul Iisus,
ţinta e falsă, rutina şi ura sunt numai surori,
unde-i rubinul iubirii de-aproapele tău,
frate Cain?
Chiar şi baloanele mari de săpun râd în aer,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greierele şi furnica

Cri, cri, cri, sunt necăjit
Stau aici şi mă gândesc,
Frigul iernii a venit
Şi cred că mă prăpădesc.

- Vai de tine greieraş
Milă îmi este de tine,
Eşti plăpând şi copilaş
Şi nemiloasa iarnă vine.

- Cine eşti, de mi-ai vorbit?
Eu sunt greierele mic,
Frigul m-a înţepenit
Nu pot mă misca, nici pic!

- Uită-te aici în jos
Eu sunt micuţa furnică,
Iar tu, greiere frumos
Nu vrei, să vii la "mămica"?

[...] Citeşte tot

fabulă de Paul Preda Păvălache (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea palidă

Port între buze viaţa unui ou
şi între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaşte această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feţei,
numai pustiul cunoaşte această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupţi,
în fiecare gură a inimii.

Port încă în degete fumul, cuţitul şi floarea,
pielea cadavrului dulce ca braţele nopţii,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.

Nu am costum mai frumos, nopţile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
şi paşii pe care îi pierd se continuă cu umbrele paşilor.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara sufletului II

Urlet în somn; prin aleile negre se prăbuşeşte vântul,
Albastrul primăverii flutură prin ruptele ramuri,
Violete nopţii rouă sting stelele din jur.
Adânc răsare râul, argintate vechile alei
Şi ale oraşului turnuri. O blândă beţie
În plutinda barcă şi în întunecatele strigăte ale mierlei
În a copiilor grădină. Deja ţesutul violet.

Festiv curg apele. O ale luminişului umede umbre,
Animalul în trecere; înverzite, ramuri de flori
Ating cristalina frunte; străvezie legănătoare barcă.
Încet soarele sună în nori trandafirii pe deal.
Marea e tăcerea pădurii de brazi, serioasele umbre pe râu.

Puritate! Puritate! Unde sunt teribilele căi ale morţii,
Groaznica tăcere a pietrei, stâncile nopţii
Şi neliniştitele umbre? Strălucitor abis de soare.

Soră, te-am găsit într-un singuratic luminiş
A pădurii de amiază şi mare era animalului tăcere;

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulp' de ursu' păcălită (poezie pentru copii)

Dragi copii, de grădiniţă
Astăzi, nu mai am peniţă
Nu mai am nici pic cerneală
Am luat un patru la şcoală
Am rămas tot... corijent
Sigur, sunt şi repetent
Cred că... am îmbătrânit
Şi la minte m-am scrântit!

Când eram la grădiniţă:
Nu aveam deloc peniţă!
Nu aveam, nici pic cerneală,
Nu-mi ardea, deloc, de şcoală,
Eram, tare neatent,
Grupa mică... repetent!
De atunci, eu, m-am scrântit:
Moş bătrân - îmbătrânit!

Şcoala, este serioasă,
Şcoala, este şi frumoasă:

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (26 august 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!