Poezii despre iertare și inimă, pagina 2
Crăciun proslăvit
Tumult de speranță, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creștine!
Iertare celestă, pronie divină
Și-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluța iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire și crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!
poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
(A)tras
pedepsește-mă, Doamne
pentru toate faptele mele
și iartă gânduri paupere
ce canonesc ne/glăsuirile
așa precum
(ades)tăinuirile inimii
mi-au poruncit
dorurile
tainele
invocările
ploile
răspândirile
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Las iertările
Las iertările creștine
Pe tărâm nepământesc,
Inima... ce bate-n mine
Spune, încă, să iubesc.
Buzele mi-s rugăciune,
Sânii-s un sfințit... altar,
Ochii patimi și tăciune,
Aripa de înger... har
Mi-e sărutul... judecată,
Mâna... clopot către cer,
Poarta vieții-i descuiată
Și destinul... giuvaer.
Las căința pentru mâine,
Cel de sus... e iertător,
Dragostea îmi este pâine
Și amorul... viu... izvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Osânda lui Tartuffe
Tot zgârâindu-și inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Și știrbă, mestecând misticării, -
Un pișicher de-ureche-l prinse zdravăn
Și, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd și reavăn
Veșmântul cuvioasei lui chemări.
Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nșirau - mătănii. Palid tare,
Tartuffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulțumi să-i ia doar anteriul.
- Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.
poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă am părăsit-o pe cea care
Inima mea cu patimă-o iubea,
Nu am făcut-o nici din nepăsare
Și nici din neiubire pentru ea.
A săvârșit însă-o greșală mare,
Și-acea greșală nu i-o pot ierta:
A vrut și-un alt părtaș la desfătare,
La dragostea ce-mi prinse inima,
Când inima mea sângeră și moare,
Și mințile-mi se-aprind de-o ură grea,
Și-n mine nu-i nimic să fie-n stare
Să ia părtaș lângă iubirea sa!
poezie din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei plânge mult ori vei zâmbi?
Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet și noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineață-ți va ucide-odată visul,
că sufletul mi-așa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineți,
în care eu ți-oi zice fără umbră de căință:
"Nu știi, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poți să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?
Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Și cum calcă pe pământ foșnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...
De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvață,
A ierta - doar de la zăpezi,
Și statornicia de la viață.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să te iert
Cândva, te voi ierta, dar nu acum
Când stai, atât de calmă și senină
Acolo-n, inima de tine plină.
Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum
Pe care toți plecăm, plecăm oricum.
Am să-mi trimit iertarea pe Pământ
Iar tu, eliberată-atunci de mine,
O vei primi, în suflet să-ți aline
Și dor și suferințe, suflet frânt,
Lipsit de-al unei inimi vechi veșmânt.
Am să te iert, iubita mea, știi bine!
Te voi ierta de tine și de mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cânt spiritual
Stăpâne, din Sfera solară a Grației Tale,
Luminoasele Raze de Lumină au strălucit,
Și-au deschis larg petalele Lotusului Inimii mele,
Încât ea respiră parfumul născut din Cunoaștere,
Pentru care ție-ți voi fi mereu îndatorat.
Și prin constantă venerație Te voi adora.
Binecuvântează-mă în eforturile mele,
Încât binele să revină fiecărei ființe,
Și iartă vreun desfrâu al vorbelor mele.
poezie clasică de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iertare și inimă, adresa este: