iertare şi moarte

Românul meu naiv...

Cât timp poeţii vor muri săraci —
Şi ţara va avea aceeaşi soartă.
Asta atrage conştiinţa moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.

Nu te mira că baţi din poartă-n poartă
Şi că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat şi n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.

Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ţi scriu nenorocirea,
Trezeşte-te, încă nu-i prea târziu,

Acestui neam să-i recâştigi menirea.
Nu îi lăsa să-ţi bage în sicriu
Credinţa, moştenirea, mântuirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava minciunii

urcam
treptele iertării

am alunecat

de jos vedeam
zâmbetul şarpelui

îndoiala
arsura trădării
cupa cu venin
torentul
minciunii

sufletul mort

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă în alb

Mi-am zis:
scoală-te!
Mergi la mântuirea
zilei rânduite.
În numele Lui
pogorâtu-m-am
pe altarul –
Tatălui meu –
prin moarte
fiul a risipit moartea
şi iertarea
a căpătat aripi
de pasăre albă,
jumătate trup,
jumătate apă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în ochi cu toamna

Măsor clipele cu frunze

măsor clipele cu nori

tainele nu sunt ascunse

doar cu frunze le cobori

Măsor clipele cu nori

măsor clipele cu mine

am greşit de-atâtea ori

şi iertarea nu mai vine

Măsor clipele cu mine

tainele nu sunt ascunse

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă

în rochie de alb rebegit,
jelania păcatelor vieţii mele
vă porunceşte cu limbă de moarte
să-i plimbaţi iertarea
într-un car tras de boi
potcoviţi cu lacrimi din ochii
veşnicei neadormiri.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui ateu

Toată viaţa ăst ateu
A fugit de Dumnezeu;
Soaţa şi-a zeflemesit
Că-ntru Domnul a trăit.

Dar acum, la-nmormântare,
Cérând Domnului iertare,
Soaţa lui s-a răzbunat:
Cu cinci popi l-a îngropat...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 februarie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salonul morţii: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiţi" de superficiala doctoriţă Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (pamflet)

Aici nu te-nsănătoşeşti,
Ci şi mai rău te-mbolnăveşti.
De la o simplă greaţă, vomă,
Poţi să ajungi rapid în comă.
E locul care-ţi dă fiori,
Căci poţi ajunge chiar să mori.
Scoţând o moartă din salon,
Infirmiera, un zdrahon
Cu milă şi bun-simţ inerte,
În loc de "Dumnezeu s-o ierte!",
Zdrahonul ăsta nepereche,
Râdea cu gura la ureche.

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (30 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

MI-AM FĂCUT DATORIA CIVICĂ

Am fost astăzi la votare
Ca românii patrioţi,
N-am făcut discriminare;
Treaba lor de-s vii sau morţi.

N-am aprins o lumânare -
Cineva să nu mă certe -
Ştampilând pe fiecare...
Dumnezeu din cer să-i ierte!

poezie de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De la o vreme ninge a durere,
Nu mai avem nici lacrimi, nici putere.
Ieşiţi voi, morţi, spre a intra noi, vii,
Moartea să nu ne poată birui!
Rugaţi-i voi iertare lui Iisus,
Căci noi nu mai avem nimic de spus.
Aici e-ngenuncheată lumea toată,
Ne plângem morţii, singuri, toţi odată.
Miroase a tămâie şi-a durere.
Aici suntem lipsiţi de mângâiere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele morţii

Ameninţă moartea şi seceră vieţi
Flămândă de trupuri în plină rodire,
Privim către dânsa cu ochi de asceţi
Şi crucile-mbracă în alb cimitire.

Îşi caută prada în tot şi în toate,
Ne cerne prin sită şi schimbă destine,
Stau clipe de viaţă de cer agăţate
Şi umbre tăcute păşesc prin ruine.

Se-ntunecă cerul de-atâta durere
Iar îngerii plâng pe umeri străini,
Cerşindu-Ţi speranţe, urcuş spre-nviere
Tu, Doamne ne iartă, nespusele vini!

poezie de Angelina Nădejde (26 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!