iertare şi visare

Sonet

M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine,
Copilul visător de altădată!
Mă simt plutind privirea mea-nsetată
Se pierde-n orizonturi largi, senine.

De-acum, ispititori, în van mai cată
Viclenii ochi... îi ştiu atât de bine!
O, nu mai tremur când mă uit la tine,
Şi azi te iert, căci rana-i vindecată.

Iar visul tău ca pânza Penelopii
Se ţese ziua, noaptea se distramă...
Noian de întuneric ne desparte!

Zădarnic zâmbitoare te apropii,
Şi glasul tău tremurător mă cheamă
Tot mai străină-mi eşti, tot mai departe...

sonet de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţie

Eu sunt puţinul dat din toate
şi grădinar din cer căzut,
Cultivator de praf de noapte
Şi visătorul ce-am pierdut.

Scânteietor pe-al lumii meandre,
Un cronicar de amitiri,
Râspuns dă tainelor prea mândre,
Chemând la sfintele iubiri.

Pierzare, în amor de lire,
În raza stelelor mă iartă,
Cu ochii mă priveau prin tine,
Prin ochii tăi de altădată!

poezie de Aurel Petre (28 iunie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca un înger

Mireasmă tainică de floare,
Esenţa tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate şi iertări.

Mi te adun dintre cuvinte
Şi te-nfăşor... abia simţit,
Fermecătoare şi fierbinte
Ca un destin... însufleţit.

Eşti ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Şi căutând... ca o regină,
Misterul nu ştiu cărei stele

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promoţie de post

Suntem în postul mare,
Dar eu îl ţin mai mic:
Mi-am dat o dezlegare
La tot şi la nimic.

Mi-am cumpărat iertarea
Când nu s-a căutat;
Să vină Sărbătoarea,
Eu n-am niciun păcat!

Spunea, pe vremuri, mama
Că omul gospodar
Nu dă cu gloata iama
Şi-şi face iarna car...

Nu vă mai spun ce zise
Şi tata, ca bărbat;
Promoţia de vise
Deja s-a terminat.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A opta culoare

A opta culoare
de la curcubeu
cu sunetul visului tău
ce aude prin zidul cel mai tare
a omenirii de carne
dăruind înmiresmată boare
ce nu o are nici floare
şi rău nu-i pare
cerându-ţi iertare
de o doare pe ea
e iubirea....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iert

Cu fiecare piesă scrisă de tine şi cântată aici,
Mă las pierdută în ochii tăi
"Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Şi am să te mint în fiecare zi".
Am să te iert ibovnică,
Prin arme de foc planeta moare,
Te iubesc, dincolo de vis...
Am să te cuprind cu fiecare zbor
Sub adierea dragostei duse la extrem.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată!

Tată! Udă-mi aripile
Până-n izvorul de cais,
Tată! Iartă iluziile
Din trupul norilor de vis.

Tată! Cântă-mi prin neşoapte
Din ceru-ţi galben gutuie
Vise îngereşti în noapte,
Luminile să mă mângâie.

Tată! Zideşte-mi durerea
În carnea plângerii mele,
Tată! Arată-mi cărarea
Să urc cu tine spre stele...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă

Mă iartă, nu mai am cuvinte,
Dac-am greşit îmi pare rău,
Nu-mi lua aducerile-aminte,
Nu m-alunga din drumul tău.

Mă lasă într-un colţ de vise
Cu şoaptele... să te veghez
Şi stelele în noapte-aprinse
Mă-nvaţă cum să le păstrez.

De crezi că se sfârşiră toate,
C-a fost să fie numai scrum,
Tu, cea născută din păcate,
Mă iartă... dacă poţi... acum.

poezie de Constantin Triţă din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!