imaginaţie şi iubire

Fericirea uneori ne fierbe fără să ştim

Iubitul meu imaginar dragă Kitty sună fantastic
Un adevărat SF verbal Dar asta e Sunt îndrăgos
tită Sunt îndrăgostită Sunt îndrăgostită Sunt aşa
de fericită că-mi vine să ţip Doamne se-aude
Simt cum fericirea fierbe-n mine Alături cineva
îşi toarnă un Chateau Latour 1932 într-o cupă
de cristal Mâncăruri şi porţelanuri extrafine Gus
tul fabulos al vieţii mă ameţeşte Simt camera învâr
tindu-se în jurul meu Offf şi soarele din plafon ca
re nu mai apune odată Unde naiba mi-i pistolul
Vreau să dorm

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (24 mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ghizi

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânţă a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare

Trec printre oameni trişti, imaginari

Ca un bolnav de la reanimare

De când din viaţa ta eu am plecat

Nebunii invadează Satu Mare!

Ne sfâşie cuvintele, rotund,

Frezii ciudate cheamă înapoi,

Tăcerile în locul tău răspund

Ca un neant cuvintelor dintre noi

[...] Citeşte tot

poezie de George Terziu din Evadaţi din zăpadă (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara din sufletul meu

Mă îmbăt cu miros de liliac
În aburul clipelor petrecute cu tine.
Renasc şi înfloresc precum o lalea
Sub sărutul razelor unui soare,
Care e veşnic fericit.
Tac şi-mi privesc inima ce râde poznaşă.
Te sărut aievea în imaginaţia mea,
Tu-mi răspunzi duios în imaginaţia ta,
Contopindu-ne-n realitatea de-acum.
Plutesc pe un nor al beatitudinii,
Întreaga-mi fiinţă înalţă imnul iubirii,
Iubirea unei primăveri târzii,
Dar înmugurită timpuriu.

Bucureşti, 9 aprilie 2014
Din volumul "Iubirea, în toate formele ei".

poezie de Elena Irina Spilcă din Iubirea, în toate formele ei, Capitolul 1. Iubirea, în toate formele ei (9 aprilie 2014)
Adăugat de Elena Irina Spilcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau nume iubirii... iubire!

Plutesc fara vre-un sens anume
Astept, astept sa visez
Astept sa-i dau nume.. la ceva anume
la sentiment, la traire
Inchid ochii si-mi imaginez..
Cum se naste din mine si urca spre cer
Sa tipe durere, mister... placere...
Sa tipe lumina.... ce-mi orbeste gandirea
Sa se abtina-n culori de curcubeu efemer
Si-apoi obosit sa se-ntoarca
sub forma de ploaie tacuta, de flori
de ploaie de muguri de pom, de iubire
hotarat moment sa-i dau nume iubiri..... iubire!

poezie de Gianina Foldvari (14 august 2013)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubirea nu este un sentiment.
Toate sentimentele noastre sunt imaginare,
şi oricât de profunde ar fi,
nu ne întâlnim cu noi înşine...
cu noi, personal.
Iubirea nu are nimic sentimental,
Iubirea este substanţa pură a realităţii,
atomul său cel mai dur.
Iubirea este realitatea dezintegratoare
a speranţelor noastre imaginare.

poezie de Christian Bobin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog imaginar

- Având imaginaţia bogată,
Iubitul meu, chiar şi când mă priveşte,
Mă face să mă simt mai dezbrăcată
Decât când orice haină îmi lipseşte.

- Bărbatul meu, chiar şi când goală-puşcă
Stau lângă el, mă vede în palton,
De-aceea nici de sfârcuri nu mă muşcă;
I-au mai rămas trei dinţi... în silicon.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi gemene

Tristul pian într-o sală şedea
Şi mâna iubirii o tot aştepta.
Degete lungi el îşi imagina,
Că ar luneca pe clapa sa

Şi-atunci pianul cânta:
Vino, fetiţo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi!
În noi acorduri, să tresar uşor,

Sub mâna ta să simt că zbor,
Să-mi fii bucurie şi-amor!
Vino, să-mi scrii o poezie
Şi note dulci îţi dau, o mie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iesirea la lumina

si ce fac e doar simulacru de umbre
care rastalmacesc clipe sufocate
si nenascute; nu imi imaginez ce ar fi lumea fara de ele
ci doar eu fara de mine. si
adulmec un aer de rarefiata instanta.
e clipa un icon al firii?
o intamplare a ei...
entropicele sufletului urcand vertiginos
si nemilos
retele neurale si tot paienjenisul acesta incifrat de
sange si iubire
in crestetul mintii, cuvantul tau Doamne
iesind stramtorat la lumina

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi dragostea

Te-ai făcut subţire şi prelung,
şi un sentiment ciudat te doare,
şi eşti mândru, şi ţi-l porţi pe umăr
ca pe-un şoim de vânătoare.

Şi prelungi, privirile îţi trec
chiar prin zidul greu şi prin lăcate
şi se-opresc la piatra unui chip, mereu,
cu sprâncenele-mbinate.

Se petrec atunci întreceri, lupte,
şi răpiri imaginare,
ora se înclină, bate
cu secunde tot mai rare.

Şi trec ani, şi şoimul zvelt
de pe umăr nu-l mai lepezi,
doar secundele din el
bat din ce în ce mai repezi.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Colindă de inimă
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!