industrie

Ajunşi aici

Am făcut ceea ce am dorit.
Am renunţat la vise în favoarea industriei grele
oferite de unul celuilalt – şi-am salutat durerea
şi-am numit ruină imposibilitatea de-a accepta despărţirea.

Şi-acum suntem aici.
Cina este gata şi noi nu putem mânca.
Carnea-i aşezată pe iezerul alb al farfuriei.
Vinul aşteaptă.

Ajunşi aici,
există recompense: nimic nu-i promis, nimic nu-i luat.
Nu avem inimă sau bunăvoinţă salvatoare,
nici loc unde să ne ducem, nici motiv să rămânem.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hârtie

S-a anunţat, cred, la apocalipsă,
Nu ţin bine minte,
Că un mare uragan de hârtie
Se apropie din direcţia N-V
Şi din toate direcţiile.

Uraganul va pustii totul în calea sa,
Prefâcând totul în hârtie.

Copacii se vor transforma în hârtie,
Animalele în hârtie,
Aurul în hârtie.

Oamenii vor ţipa de groază,
Şi ţipetele lor
Vor deveni pe loc şerpi de hârtie,
Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie:
Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,
Hârtie de saci, hârtie de biblie,
Hârtie de ţigarete.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Sanddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Art deco

Jurnaliştii ne scufundă într-a patra putere în stat
Şi ne scot de acolo gata botezaţi, ne dau o palmă la fund
ne îmbălsămează

Îmbrăcămintea cea nouă nu ne vine, căutăm nemulţumiţi
satisfacţia în muzica gărilor dezafectate
A centrului vechi, a centrului nou şi a toate cele câte mai sunt
Împodobim gardurile cu boturile câinilor comunitari
Cu maşinile uzate, în industria postmodernă, albastrul nu ne mai ţine de cald
Poeţii cad sub masă pradă delirului
Pe acest pământ
Nu mai bate nici o boare de vânt.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiatorii

Reptilă lenoasă, sobol îngălat,
timpul se tîrâie-n bot!
Energie a muncii în ritm avântat,
fă-i vânt înainte timpului tot.
Din fire noi viaţa ta se urzi –
zi lucrătoare sau sărbătoare,
înşiruie-ţi lanţ zi lângă zi,
flux disciplinat şi fără-ncetare.
Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna. –
Lângă maşini, mai mulţi decât ieri,
specialiştii sporească întruna:
mecanici, strungari şi mineri.
Lăcătuşi, tăietori facem faţă la greu
respectându-ne-n muncă legământul cel mare.
Iniţiatorii noi suntem, promotorii mereu
ai socialismului în desfăşurare.
La tractoare, maşini şi vagoane
daţi bătaie fierbinte;
de înfumurările americane
trecînd, să le-o luăm înainte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul gunoaielor

este aici, pe pământul natal
toate au fost a
duse cu acte din toată lumea
şi noi găsim atâta frumuseţe
ascunsă-n deşeuri
încât nu reuşim să ne debarasăm
de gunoiul de fiecare zi

fără gunoaie nu poţi trăi
unele sunt toxice cum e firesc
colorează verdele naturii ne
maturizate în dizolvarea
gunoiului industrial sau menajer
te simţi abandonat pe ultima
grămadă care pare un arbust
putred de viaţa ce roade
câteva circuite integrate în absolut
nici viermii nu mai supravieţuiesc
au fost mâncaţi de şobolanii cenuşii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curvei care mi-a furat poeziile

Unii spun că n-ar trebui să ai regrete personale
pentru un poem,
trebuie să rămâi indiferent – şi chiar sunt câteva motive pentru asta,
dar, Isuse,
sunt douăsprezece poezii dispărute, iar eu nu am copii la indigo –
şi-apoi ai luat şi picturile mele
cele mai bune; e de-a dreptul sufocant:
încerci, asemeni celorlalte, să mă frângi?
de ce nu mi-ai luat banii? cele mai multe îi sustrag de obicei
din buzunarele pantalonilor lăsaţi în colţ de clienţii beţi.
data viitoare ia-mi mâna stângă sau o bancnotă de cincizeci,
dar nu poeziile:
nu-s Shakespeare,
de aceea, pur şi simplu,
ele vor dispărea, nu va rămâne nici măcar un extras;
însă bani şi curve şi beţivi vor exista întotdeauna,
până va cădea ultima bombă pe pământ –
iar Dumnezeu a spus
de pe cruce:
văd că deşi am făcut o mulţime de poeţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Charles Bukowski,1920-1994, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Sunt fericită.
sunt fericită şi spun asta cu voce tare,
din ce în ce mai tare,
ca să mă conving;
vârcolacului i-au căzut dinţii
în palma mea mică,
mie
mi s-au ivit din nou rădăcinile negre
de sub vopseaua roşie,
sub care m-am ascuns, când credeam că
asta va însemna resetare şi nu a fost,

sunt fericită de parcă
aş fi pe tratament, totuşi sunt lucidă
şi e ciudat
când în jur toţi parcă
stau în cerc
cu mutre posomorâte
ca la funeralii,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bega la Arad

bubiţe dulci ca-n bucureşti
şi eczeme de cartier nu
mai găseşti - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureşul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureş
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameş sadea - care mai şi uneltea
încă în exerciţiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept şi cuişoare
finuţe-n desuuri
şi vârfuri
cum noi nu am fost
abia

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C'est fini

E un timp al terorii şi al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morţii tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
şi se lasă o linişte veche, o ceaţă
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără şi totuşi undeva,
o senzaţie de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste graniţe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
şi mici răfuieli
între cerşetori.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul erou

L-am aşezat la locul de odihnă cu blândeţe;
Am întors faţa către ţară-n incendiul asfinţitului de jar;
Şi am gândit tăcuţi, în sinea noastră, cu tristeţe –
Toată povestea ţărânii este spusă iar.

Un cuvânt frumos de despărţire-a fost rostit:
O inimă mare cât a celor din trecutul eroic, legendar,
A trecut dincolo; apoi vorbitorul a pierdut firul, copleşit –
Sau toată povestea ţărânii a fost spusă iar.

Praful atârna deasupra drumurilor spălăcite ca o ceaţă
Vertiginos incendiată de aurul asfinţitului de jar,
O amintire amară a fluturat pe fiecare faţă –
Şi toată povestea ţărânii a fost spusă iar.

***George William Russel, 1867-1935, care publica sub pseudonimul AE, a scris acest poem în timpul Primului Război Mondial, când ideea eroismului tradiţional a fost amar contestată de războiul purtat cu mijloacele industriei moderne şi cu masacrele în masă.

poezie de George William Russell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!