Poezii despre inimă și magnetism, pagina 2
Pot
pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
să renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
[...] Citește tot
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesupusă sau temătoare?
Priveam în profunzime și ascultam departe
Cum pâlpâia lumina pe foia mea de carte,
O oază de sclipire se naște pe-al meu cer
Mă garnisește teama uitând cum e să sper.
Destinele sortite cutreierară drumul
Descoperit odată, dar risipit ca fumul,
Din ignoranță seacă și negări nervoase
Ele rătăcit-au și urma nu-și salvase.
Vexat era un suflet ce îmi vorbea prin somn
Își căuta coroana prin care era domn...
Dar teama împietrește spirite arzând, și
Cele două suflete au câștigat pierzând.
Altundeva tot eu, acolo și aici,
Jucam un joc uriaș cu mize tot mai mici,
Explozie închisă în resemnare împărțită
A simțurilor atrase magnetic spre ursită.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magnetism poetic
m-am născut în lumea plină de talente
opere de artă dezgheață tentații
muzica și versul sunt iubiri latente
afinități mirabile asediază spații.
întâlnirea mea cu fericirea e poem
adâncimea luminii mi-au dat-o poeții
au aripi de înger și cu ei nu mă tem
c-am să mă rătăcesc în negura ceții.
un magnetism poetic mirabil mă leagă
de Luceafărul iubirii universale
iubesc în mers amprentand lumea largă
cu amintiri cu vise cu doruri magistrale.
în fond instinctiv lumea îmi e dragă
cu vocile inimilor în acorduri corale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arta scrisului
El îmi spuse:
scrisul este un mod de a încetini gândirea,
de a desena primitiv
chipul ființelor fără chip,
degetele pipăitului pur-
cel care a fost mai dinainte
de creerea degetelor și a lucrurilor.
O, tu, viteză,
inimă în balans,
împingând migrația popoarelor celule
roșii și albe.
Inimă, tu, cea mai repede,
inimă, tu, zeitate a magneților!
Au făcut chip al tău din bronz
și unul din fier,
dar bronzul e melodios, iar fierul
destul de sprinten este.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpul electrostatic iarba electrică ajungea la genunchi
eu îți decojeam portocale nucleare mai strălucitoare
ca apusul,
tu râdeai din clopoței de sticlă de bohemia
și-o pasăre mare cu totul
digitală ne ținea umbră.
au trecut ani. a nins cu megabiți pe secundă & vântul
a cântat la pianina mecanică.
samplere de amintiri mixate spațial. mâinile tale cu degetele strânse
de bara unui autobuz efemer. strânse până la înroșire
parcă strivesc o inimă de pasăre vie.
orașul se privește în cer ca un veteran bărbierindu-se
ultima oară.
pe câmpul electrostatic iarba electrică sclipește-n curcubee magnetice.
ne cheamă - să ne ascundem în ea.
e noapte. ne stingem unul altuia veioza, realitățile virtuale
s-au terminat demult de visat.
poezie de Leonard Ancuța (23 ianuarie 2014)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai uitat
Florile fără un nume,
Le-am adus în fața ta
Să uităm de tot de lume,
Să putem din nou zbura!
Zâmbetul tău fără semne
Îl privesc ca pe-un magnet,
Cânt cântece despre lemne
Dar n-am învățat să iert...
Băncile nu au atingeri,
Sufletele se separă,
Nu vreau cântece de îngeri
Vreau o altă prima oară!
Praful vine peste toate,
Inimile nu tresar,
Eu nu cred, a fost odată?
Gheață, umbre și trotuar...
Multe pagini s-au umplut
Cu versuri doar despre tine,
Niciodată nu mi-ai spus
C-am fost rău sau c-a fost bine.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Aș sta, așa cu fața-n sus,
Lovit pieziș de vreme
Și-ncet ca un izvor supus
Ți-aș murmura poeme.
Și patul de sub șira mea,
Podeaua care-l ține,
Cu timpul s-ar dărăpăna
Și-n casă-ar fi ruine
Și peste molcomul prăpăd
Peste privirea-mi oarbă
Cu gura începând să vad
Eu, năpădit de iarbă,
Din somnul ca un trist magnet
Ce știe doar să cheme,
Ți-aș mai încredința încet
Mistere și poeme.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să-ți spun
N-am să-ți spun, pădure,
cum m-au încălzit ramurile tale,
în iernile de piatră înghețată
când luna-n oglinda nopții
îmi așeza pietrele pe suflet și râdea.
Am vrut să le rostogolesc pe drumuri
dar nu purtau nici un nume.
N-am să-ți spun, iubire,
cum ți-am verificat polii magnetici
lipiți pe inima cuvâtului.
Am să incep să-mi sculptez dorul
pe porțile templelor.
N-am să-ți spun, moarte,
bucuria pământului în care prefaci totul
și-mi oprești inima la clipa
în care o pasăre vine la geam
și-mi fură singurătatea.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astrolab cromatic
pe oceanele materiei
cârligele-s goale
în bancuri murdare de stele căzătoare
peștii inimii organizează
revolte stradale
(au auzit că se pot schimba polii magnetici
dacă ai puterea să crești căii lactee punctul de fiebere)
fumegă carnea de ispite necruțătoare
mărul bate mătănii-n sămânță
ireversibil spațiul se scurge în mine
spovedania
o mare moartă de circumstanță
înfășoară
strigătul oaselor
prea puține
omule
pentru setea devoratoare
a timpului
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și
și o să fim,
dacă am ști
când polii se unesc fără magnet,
peste-un cândva,
luni pline-n plin "a fi"...
și nu nimic, și nu ceva,
ci doar un nume
și-o anume-n neconcret,
prea făr' de legi
și neconformi
să fim.
și-o să iubim,
cu zei veniți din nuștiuundele
unor copaci enormi
de nori,
cu fulgere.
și o să-mi dori
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inimă și magnetism, adresa este: