Poezii despre inimă și modestie, pagina 2
Nu-mi trebuie decât o singură minune...
Nu-mi trebuie șampanii, ca să-mi descânți iubirea,
Care se îneacă deseori în ea, la braț cu amăgirea,
Nu-mi trebuie vorbe premeditate,
De Casanova ce le știe pe toate,
Cu pretenții scumpe sau deocheate,
Vreau frumusețea modestă a unui câmp de flori,
Sub cer albastru, ca ochii tăi senini, fără de nori...
Și apă rece de izvor,
Ca să-mi astâmpăr inima și glasul,
Când focul lor revarsă iubire pe alături,
Înundându-mi patetic simțirea.
Nu-mi trebuie mătăsuri scumpe,
Pe care trupul să mi-l dezmierd alene,
Ca o divă plină de interese...
Ci doar un pat de flori
Și tu să-mi fii alături, lângă mine,
Sub bolta nopții înflorată de stele,
Iar Aria fericirii să ne surprindă,
Să ne mângâie, să ne dezmierde,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (7 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oameni cu inimă de piatră
Sunt o mască anonimă
Non-verbal sacrificată,
Nimeni nu-și îndreaptă gândul
Către chipul meu de piatră.
Nu știu! Ei nu mai au suflet?!
Eu poate că m-am schimbat...
Și-am trezit în mine zeul
Timpului pietrificat.
Ori cresc râuri de lumină,
Ori vulcani țâșnesc sub soare
Dintr-un trup străin de piatră?!
Și se torc mereu fuioare
De iubire, de lumină,
De firească omenie...
Unde-s oamenii?! Răspundeți!
Mă retrag cu modestie...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străin în propria mea țară
Chiar printre dealurile și șesurile cunoscute
eu am devenit un străin în propria mea țară,
acolo unde Duero dansează deasupra pietrelor gri,
printre stejari fantomatici,
în Castilia mistică, în Castilia războinică,
blajina, modesta, orgolioasa Castilie,
Castilia snobismului și-a belșugului.
Dar eu m-am născut în Anadaluzia.
Și, plin de amintiri din copilărie,
visez să-i cânt cântecele
razele de soare printre valsurile ferigilor,
berzele cocoțate pe turnurile clopotnițelor,
orașele sub indigoul cerului în care
nu se văd femei, piețele pustii
unde portocalii sunt incendiați
de fructe, livezile umbroase,
fructele palide din lămâi
licărind în apa fântânilor.
Nard, garoafe, busuioc și mentă,
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutume
Chipuri triste... oncologie...
Moartea desenează pe fețe
Imagini nepermise și dure -
Amare cutume.
Sângele a fost injectat cu amoniac,
Omule, biet saltimbanc!
Grimasa îți întunecă chipul...
Se sfarmă Olimpul speranțelor tale...
Zeii au plecat la plimbare!
În cer îți caută o înmormântare divină -
Chemare spre rădăcină.
Te-ntorci la esență
Suferind de demență,
Cu miopie avansată și
Un cord dilatat până la extreme...
Sunt primele semne!
Îți faci genericul propriei tale dureri,
Dar pentru toate astea, ce ceri?!
Finalul... lumina lăsată în falduri,
Îmbibată cu lacrimi și farduri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bebe ștrumf
Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,
Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Iar acum eu nu glumesc.
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
[...] Citește tot
poezie satirică de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic fără DUMNEZEU!
De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care știi, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieții dar.
De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotocește vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"
Și-atât de păcătoși, uităm chiar și de Tine,
Când bucuriile n-au margini de șuvoi
Și doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălțăm spre Tine, să te-ngrijești de noi...
De ce prea des ne lași de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esențialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii tainici, buni și blânzi
Eu știu că ochii Tăi, Isus,
Sunt blânzi și calzi, neomenești,
Tu stai pe tron la Ceruri sus
De acolo, toate le privești.
Îl vezi pe omul cârcotaș,
El e mereu nemulțumit,
Pe cel fricos și pe cel laș
Pe cel ce nu face nimic,
Pe cel ce e clevetitor
De nimenea nu mai încape
Pe cel ce ia totul ușor
Vorbește și nu se socoate,
Împroașcă vorbe veninoase
Se poartă ca un om smintit,
Pe cel cu fapte rușinoase
Ce-n inimă le-a zămislit,
[...] Citește tot
poezie de Florența Sărmășan (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regret
Când voi pleca, am să regret doar versul -
Un clopot viu de inimi sfărâmate...
Să-mi plângă peste umeri universul
Însângerat de răsărituri sparte.
Să-mi cânte umbra vânt de nemurire
În plânsul meu de înger ceruit,
Căci am pășit tăcut spre fericire,
Dar fericirea iar m-a părăsit.
În ploi de frunze și în vânt de seară
Să-mi picure tăcut câte-un poem,
Să tăinuiți iubirea mea de mamă,
Să fiu cu voi alături la tandem...
Să-mi regăsesc în trecerea modestă,
Dorul de poezii universale,
Să uit de existența mea celestă,
Să bâjbâi înapoi spre re-creare.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pravila vieții
Transformă viața-n fericire,
Nu sta o clipă îmbufnat,
Aprinde dragostea-n privire,
Păstrează-ți cugetul curat,
Din suflet scoate-ți vrășmășia,
Iubește-ți semenii, cu drag,
Să-ți fie hrană omenia,
Să treci al modestiei prag,
Să dai un dram din tot ce ai,
La cel lovit de soartă grea,
Căci pe-un cântar e tot ce dai,
Și inzecit se va-nturna,
Să lași în urmă aroganța,
De-a fi ca alții mai presus,
Să-ți fie pavăză speranța,
Și Învierea lui Iisus,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergi liniștit ca o lișiță
Mergi liniștit ca o lișiță,
Nu lua în seamă nimic,
Tunete, fulgere, fluiere,
Stai frumos în aspic,
Nu te schimba precum vremea,
Păstrează pacea din jur,
Vorbind cu blândețe, câștigă
Inima lupului sur,
Fie oricine, tot om e,
Pune-te-alături, fii bun,
Nu compara, modestia
Face ca vinul minuni.
Faptele tale trecute,
Faptele tale-n viitor
Toate se-nscriu sus, în ceruri,
Ca unduirea de viori.
Lumea e mult mincinoasă,
Tu ocolește-o voios,
Binele fă-l în tăcere,
Privește la bietul botgros.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inimă și modestie, adresa este: