Poezii despre inimă și prăpăstii, pagina 2
Pânze pe catarg
când inima în piept se zbate larg
și soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt să nu ne mai ajungă
și să plutim în doi prin mari adânci
și hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s ghețari și stânci
și unde plâng doar florile albastre...
să ancorăm în porturi de granit
în nopți cu claritate carnivoră
și iar să ne iubim la infinit
și valuri albe spumege la proră...
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lasă-mi!
Lasă-mi arșița timpului
Din clepsidra ce ascunde
Lacrima trecerii mele!
Cântecul inimii se-aude-n adânc
Ca izvorul ce-și lasă
Un susur de dor...
Lasă-mi ploaia de petale
Și urma sărutului,
Limpezimea înaltului!
Lasă-mi inima ta
Sprijinită în taina prăpastiei
Bolnave de tine!
Ca mustul împăcării voi curge
În învolburate treceri,
Spre moarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară și plouă!
din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
din amintiri zdrobite mișel
cu colți de gând
între destine
rămas-am singuri
Doamnă
cu pași nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei
între noi
tremură cerul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
țipete hâde
țipete sfâșie spațiul
pătrunde prin vertebrele aerului
cu neuronii vătuiți
acoperă vuietul lacrimilor
arșița topește orice cuvânt
afișează alfabetul tăcerii
albastră moartea
străbate carlinga inimii
strigătele în chemarea
genunii
ard neputința respirației
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda timpului
Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spațiul rămas pe toate marginile
În căușul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorință
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simțeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel
Doi luptători se reped și armele lor
Sclipesc și aruncă în aer cu sânge.
Și jocul acesta și fierul sonor
Sunt ca o iubire de tânăr ce plânge.
Spadele-s frânte! Anii de june-au trecut,
Draga mea! Însă dinți și cu unghii de-oțel
Răzbuna-vor și spadă și pumnal prefăcut.
O, inimi mâhnite de-amorul rebel!
În râpa în care sunt râși și pantere
Eroii, luptându-se, s-au rostogolit,
Ca flori pe ciulini pielea stă la vedere.
Acest hău este iadul de cei doi locuit!
Hai, cruntă-Amazoană, să ne dăm de-a dura,
Ca veșnic în suflet să ardă doar ura!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfozarea dorului (sonet)
METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)
Cu-al timpului fuior țes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieții mai ușor să îndur
Plânsul singurătății din apusuri.
În colț de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.
Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.
Va răsări laur în destin menit,
Din dor metamorfozat în chihlimbar,
Încununând iubirea la infinit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate iubirii (18 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfozarea dorului (sonet)
METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)
Cu-al timpului fuior țes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieții mai ușor să îndur
Plânsul singurătății din apusuri.
În colț de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.
Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.
Va răsări laur în destin menit,
Din vis metamorfozat în chihlimbar,
Pe-a veșniciei cale spre infinit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât prezentul
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!
Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!
Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:
Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...
Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pătrunde bine tâlcul acestor succesiuni:
Alături de furnică si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!
Prin inimă, regretul să-ti treacă mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inimă și prăpăstii, adresa este: