inimă şi sclavie

Dragostea e robia grea

toată lumea o ştie
şi persist să mă îndrăgostesc
fac aceeaşi greşeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima şi sufletul
mintea se-nceţoşează
sunt un zombi care păşeşte
orb tras de lanţul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val şi călătoresc
pe norii duşi de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune

Asta ştiu şi asta spun,
Dragoste nu-mi cereţi mie,
Dragostea nu-i lucru bun,
Dragostea e doar robie.

Ştiu prea bine asta, şi-asta
Vă tot spun, de chinuri scapă
Cin‘ s-ascunde, trage poarta -
Iadul lacrimi bea, nu apă.

Inimă, de ai, plâns te-aşteaptă...
Am fost proastă alte dăţi;
Cine s-a fript, e înţeleaptă:
Ai gherghef, citeşte cărţi!

... Ei, tipul ăla îmi zâmbeşte
Şi-i înalt, frumos şi-mi place!
Ce? La naiba, daţi-mi pace,
Ce ştiu eu, nu vă priveşte.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fregata de oase

pluteşti graţioasă, fregată de oase,
pe apele scurse din pântec de mamă
şi-n zări, o făptură, pe valuri stâncoase,
născută din neguri, în cântec te cheamă.

sfidând depărtarea, o altă poruncă
desferecă vântul: să mergi împotrivă!
şi inima sclavă renunţă la muncă,
fregată de oase, pluteşti în derivă.

de sus, dintre vele, se vede pământul,
o plajă-nsorită cum ţi se promise
de Cel ce îţi spuse, prin semne, cuvântul...
fregată de oase, pluteşti către vise.

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Eşti tânără, frumoasă şi cuminte,
Eşti idealul clasic al soţiei.
Căminul tău e raiul căsniciei -
Dar oare fericirea ta nu minte?

Nu simţi ades robia datoriei,
Cum greu ţi-apasă inima şi minte?
N-ai da tot raiul tău de mai-nainte
Pe-o clipă din vârtejul nebuniei?

Parfumul cald al serilor te-mbată
Şi inima-ţi ce-abia ştia să bată
În ritmul calm al vieţii tale triste

Deodată se deşteaptă şi învie...
Te-apleci în vântul tainicei ispite
Şi-ai vrea să fii amantă, nu soţie!

sonet de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diavolul

Răul s-a întins şi ţi-a cuprins fiinţa
Şi simţi prezenţa lui întunecată
Te-ai tulburat şi ţi-ai pierdut credinţa
Şi-acum purtarea ta e desfrânată.
Eşti ataşat de lumea materială
Doreşti averi, putere şi renume,
Te bucuri de plăcerea senzuală
Şi râzi de cei ce vor să te îndrume.
Numai voinţa poate să te-ajute
Să scapi de întunecata lui robie,
Să te îndrepţi spre lucruri mai plăcute
Şi inima din nou să-ţi fie vie.

Un întuneric e în fiecare
Dar când aduci lumina, el dispare.

poezie de Octavian Cocoş (25 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amoru-i foc ce arde nezărit

Amoru-i foc ce arde nezărit;
E rană care doare fără ştire;
E-o mulţumire în nemulţumire;
E, fără de durere, chin cumplit;

E-a nu dori obiectul mult dorit;
E-a merge singur cuc prin omenire;
E-n veci nemulţumire-n mulţumire;
E dor de-a izbuti să fii jertfit;

E-a te preda cu mâinile legate;
E-a te robi fiind învingător,
E-a fi loial cu cine ne omoară.

Cum însă poate face să apară
În inimi omeneşti frăţietate,
Când mult se contrazice chiar Amor?

sonet de Luis de Camoes din Sonete (1595), traducere de Henri R. Radian
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere spirituală (sonet)

RENAŞTERE SPIRITUALĂ
(sonet dorului )

Când rătăceşte doru-n pribegie,
Petale de gânduri pe lacrimi se scurg,
Iar speranţa se ascunde în amurg,
Cu iubirea pe vis de nostalgie.

Din suflet răstignit, arzând ca pe rug,
Rămâne în amprentă pe hârtie,
Mărturii cu a iubirii sclavie,
Ce-n potirul heruvimilor se scurg.

Dar spiritul vieţii renaşte în zori
Pe cerul privirii încărunţite,
Să încălzească ai dragostei fiori.

Din gânduri de aşteptări umbrite
Se scurge rouă pe-nmiresmate flori,
Când plânge inima de doruri sfinte.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu (10 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde

ai umblat când nu m-ai iubit?
cine te-a mai aşteptat
seara la fereastră? cu inima
în flăcări sub straturi
de nori. cine a mai căzut
în sclavie şi a înnebunit
de atâta iubire? mai sunt nebuni
care-ţi scrii poezii cu cerneală
roşie noaptea? ce zâmbet
te-a vrăjit? nu te grăbi să-mi spui.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Obârşiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.

Umbra-alături ia fiinţă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din nefiinţă –
mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă
şi se-nalţă; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţul de iubire

Dacă iubirea e un lanţ, să piară!
Ca omul să nu fie asuprit,
Căci vrea să aibă inima uşoară,
Nu să se simtă sclav năpăstuit.

Dacă iubirea e un lanţ, s-o smulgem
De câte ori se cuibăreşte-n piept,
S-o alungăm şi trişti să nu mai plângem,
A fi robiţi de ea este nedrept.

Dacă iubirea e un lanţ, femeie,
Să ne ferim de ea acum şi-n veci,
N-avem nevoie de a ei scânteie,
Şi vom fi liberi, însă.. singuri, reci.

poezie de Octavian Cocoş (11 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!