inimă şi tezaur

Închinare

Ştefan, al Moldovei soare,
Ştefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ştefan, minte înţeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;

La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Şi străjeri neînfricaţi
În războaie încercaţi.

Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoşilor oglindă,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei (după Eminescu)

Multe frunze gălbenite
Stau să cadă veştezirii
Dar crezându-se-nverzite
Se agaţă scai, gândirii

E uşor a spune multe
De nimic nu poţi a scrie
Dacă ai un strop de minte
Înşira-vei pe hârtie

Dar când sufletul se-agită
De tristeţuri şi necaz
Iară teama se arată
În inimă şi pe-obraz

Ca şi frunzele în mugur
Cată la lumina zilei
Vor intrare-n cel tezaur
În cuvintele-omenirei

[...] Citeşte tot

poezie de Bertoni D. Albert, după Mihai Eminescu (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portul artiştilor nostri

Ce frumuseţe şi splendoare
Aveţi când apăreţi pe scenă,
Purtâd din cap pâna-n picioare
Miracolul produs de-a nostră gena.

Poporul nostru vechi şi bine stabilit
N-a recurs la razboi pentru a deveni imperiu,
şi-a folosit razboiul de ţesut
Creînd costumul popular, devenind geniu.

Femeile pe timp de iarna
Pe câmp nefiind pra multe de facut,
De dimineata până-n seara
Concepeau noi modele de ţesut.

Cu acul şi suveica tot lucrâd,
Se întâmpla s-apară-n fiecare an,
Costume şi mai frumoase înbrăcînd
Fiecare devenind costum National.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Răscol (2015)
Adăugat de Rascol Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsiri întru iubire

În lacrima ce va fi miez de înfloriri
Dumnezeu îmi este rugă şi iubire;
Tăcerile ard în psalmi şi-n înzidiri
Sufletul-flacără, lumină-n privire!

Iubirea arde-n miez de dor,
Prezenţă pentru orice verb: A fi;
Credinţă fiind poezia viselor
Înflorind speranţele zi de zi!

Martire sunt îndoielile care
Ating dimensiuni false când
Iubirea în fiorul cald tresare
Miezuri de trăire luminând!

Frumoasă e viaţa plină de iubire,
Gândurile au sens şi noi rodiri;
Întregul univers arde-n orice mire,
Inelele de rouă-n zboruri şi plutiri!

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste eternă...

Dragostea mea, de atâţia ani,
Lângă tine sunt mereu şi voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.

Tunetul puşcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinţi,
Cu trosnete, din încheieturile,
armăturilor.

Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbeşti,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

TIMPUL E DE AUR

În spaţiul inimii, se deschid ferestre,
Gardenia mugurii desface
Petale-s albe ca terestre
Iar sufletul surâde-n pace.

La umbra unui gând târziu,
Stâ cuminte aşteptarea,
Cerul devine străveziu,
Ungher de suflet îmi tresare,

În spuma norilor de vară,
Ochii se clătesc de gânduri,
Din rouă-mi fac o călimară,
O pană albă scrie rânduri.

Pe neaşteptat o ploae m-a udat.
Iarba-i udă, parcă-i de velut,
Natura bucuroasă m-a scăldat
E prospeţime şi plăcut,

[...] Citeşte tot

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul aripelor

Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.

Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping -
Mă atrag când stau ca gheaţa cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.

O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă-n sânii-ţi tineri; pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.

Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea şi timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaiul necosit

Urcând pe plaiul încă necosit
am regăsit minunea căutată,
fâneţele cu chip împodobit
în florile ştiute de-altădată.
Din fiecare creşte un mister,
corolele adună stropi de aur,
ridică peste vreme către cer
mirajele din miticul tezaur.

Cu vraja trasă din adâncul lor
mă rătăcesc prin clipele uitate,
la marginile rupte dintr-un dor
în inimi de păduri întunecate.
Potecile cu doruri ne duceau
spre tainele crescute din iubire
în clipele în care se-adunau
îmbrăţişări venite în neştire.

De mă întind în iarba de pe plai,
în amintiri te văd ca altădată,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul marinarilor venerici şi al femeii depravate

Clădit pe mlaştini, somnorosul port
Visa la sud, puţin a mort
Şi în el una, a tămâie
Întinsă pe araci ca via
Îşi făcea gravă meseria.

Era una vestită şi până în fund
Bolnavă, peste zăplaz cu gest rotund
Chema prin seară acvatici răzleţi
La rol primordial de călăreţi
De fiecare dată cu un câştig cinstit
Vindea o pulpă veche şi-un sex cam paradit.

Vindea cântând, sirena, ca-n basm şi epopeie.
Ca-n navigări vestite descrise-n odiseie:
Veniţi la mine marinari
La trupul meu cu tâţe tari
Imaculate, ca de ceară
La sexul meu de domnişoară
Veniţi cu bani rotunzi de aur

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă

Ne scoatem veşminte sfâşiate de orgolii,
fără măşti- găteala minciunii-
scrâşnindu-şi dinţii în surâsuri inerte,
cu armele-n rastelul hidoasei trădări,
spargem oglinzi despletite-n reflexie falsă
şi pătrundem unul în inima celuilalt.
Aici, dăm tristeţile jos- eu te dezgolesc de a ta,
tu mă dezbraci de a mea,
doi captivi în tărâm de iubire eternă.
Aici, nu-i urmă de umbră, lumină nu-i,
scăpare nu-i de priviri întrebătoare:
Cum suntem de fapt, cu adevărat?
Lasă-mă să te ating cu-n tremur de pleoapă,
să te prind în miresmele-ntâiului păcat!
Răsfaţă-te în ele, şoptesc ispititor!
Aici, putem fi orice-n fulgerări de amor,
în arderi împăcate-n dorinţi,
dansăm, strigăm, plângem fior de nemurire,
râdem din lăuntrice străluciri
mai mult decât ieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!