inimă şi trădare

Trădarea

S-a dus o dragoste... şi alta a venit,
I-am auzit bătaia-n poartă,
Dar inima n-a desluşit
Că visarea-mi era moartă.

Apoi, a ei trădare
Niciodată n- am să o uit,
Am suferit şi am iubit
În străfundul firii;
Nu pot să uit trădarea iubirii.

Visul amintirilor permise
Mă-ntristează-n suflet
Şi-n adâncul firii,

Dar cu acestea toate
Nu voi uita întreagă viaţa mea,
Unica iubire, cu luciri de stea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kitsch-uri

Pietre-ngândurate peste val de seară
Îşi aprind din inimi şoapte îngheţate,
Le desparte vina şi-uită să mai ceară
Un tribut sălbatic la porţi de cetate.

Dar iată şi timpul se propteşte-n ceaţă,
Nimeni nu-nţelege larma din privire
Când ruga se-nalţă dintr-un cuib de viaţă –
Lung urcuşul scării, rea nepotrivire.

Dezmierdat e gândul, mă pierd în cuvinte,
Cioclii de iluzii se ascund prin umbre,
Fumuriu e versul, dar merg înainte
Înotând prin mine ori pe vise sumbre.

Singură cu cerul îmi aştern răbdarea,
Nicio răzbunare nu-i atât de dulce,
Efemer e jocul, se uită trădarea,
Până şi călăii vor vrea să se culce.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puroiul

când calci pe la roma, nu te îmbraci - te întreb -
ca dacii consemnaţi pe columnă
cu prviri învrăjbite?
de ce ne trădezi, brânză albastră sau mov sau nicicum
exact ca puroiul din inima noastră
alungit ca o barză cu cioc finisat
înfipt în prăjiturile de crăciun
poate benigne
fără emoţii cu totul
zguduitoare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpriană, lumină lină

O, Căpriană, minune sfântă,
Care ai fost înălţată de un voievod bun şi faimos,
Chiar şi îngerii în cer te cântă,
Lumină lină, trimisă de Hristos!

Tu luminezi această palmă de pământ,
Trădată, vândută mereu.
Căpriană, logos sfânt,
Eşti ca o mană trimisă de Dumnezeu!

O, tu, mireasă a lui Hristos,
Zidită cu multă trudă şi sudoare,
Eşti un scut pentru neamul meu
Contra hoardelor barbare.

Căpriană, lumină lină,
Eşti un simbol divin
Pentru omul cu inima de har plină
Şi care crede în al său destin.

poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

Mi-am trădat inima, mi-am ucis sufletul,
am minţit cu vorbele iubirii,
dinaintea lacrimilor am surâs.
Ascund azi ursitei priviri de mult veştede.

Dezbinat de mine, niciodată unul,
gândul şi cuvântul, ca doi fraţi duşmani,
se alungă-n noaptea lui Cain şi Abel.
Ruga-n van te-ndeamnă, Cerule străin,
în trufia-i oarbă, să-mi sfinţeşti blestemul.

poezie de Ion Vinea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

NEODIHNA IUBIRII

Mai sperie misterul de o clipă,
Venit la uşa inimii în pripă,
Cu-arcaşu-aducător de nemurire,
Ce inimi săgetează cu iubire?

Se-amestecă iubirea cu trădarea
În sufletul ce-şi caută iertarea
Şi-n zilele de post şi nevoire,
Iubiri se zvârcolesc a ne-mplinire.

Dar inima rănită cu o floare
În dragoste-i pe veci nepieritoare,
Iar norii ocoli-vor începutul
Vânzării pentru cruce cu sărutul.

Duminici dar lăsaţi, dar şi sabatul,
În dragoste nicicând nu e păcatul,
Că-n dragoste-i chiar Domnul fără tihnă,
Iubindu-ne şi-n ziua de odihnă!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recensământul laşităţii

Câţi tâmpiţi ai o în gând
trădători ce-ţi stau pe umeri
n-ar încăpea pe pământ
cu iarba de-ar fi să-i numeri

Trădători ce-ţi stau pe umeri
laşi ce-ţi gângăvesc pre limbă
pe care n-ai vrea să-i superi
când lenea abia şi-o plimbă

Laşi ce-ţi gângăvesc pre limbă
n-ar încăpea pe pământ
tăcerea mereu şi-o plimbă
vai tâmpiţii din cuvânt

În van o Ţepeş inimă albastră
baţi în piept ca-ntr-o fereastră

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul rătăcit (sonet)

DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)

Se rătăceşte doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veşnicie.

De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorţii tăvălug.

Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu aşteptări de dor încărunţite
Şi îngheţate de-ai dragostei fiori.

Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranţe troienite.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10

Florile vorbesc.
Se aşază în palma primăverii
să îşi dăruiască inima.
De atâta dragoste, nu pot altfel.
Îşi deschid petalele răspândind parfumul.
Pernele vorbesc.
Aşezarea şi plinul le trădează povara dulce a trupului
care a zăbovit preţ de o mirare
în chemarea sângelui.
Timpul vorbeşte.
Se spaţializează în esenţe visul primăverii.(14.03.2023)

poezie de Iulia Dragomir (14 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Sunt de piatră:
dur rece inabordabil

întârzii în tăcere peste limitele convenţiilor

nu sper, nu aştept, nu mă grăbesc

ciocănesc pe toate părţile îndemnul
Non ridere, non lugere, neque detestari, sed intelligere*.

Doar surâsul amar în colţul gurii
mai trădează adânca tristeţe.

Inima arde. Mintea se bâlbâie.

* Nu râde, nu plânge, nu detesta, ci înţelege. (Spinoza)

poezie de Andrei Ţurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!