inimă şi trenuri

* * *

M-ai colindat cu mangaieri şi soapte
Pe-un geam de tren aiurea si departe.
In urlete de roti si gari desarte
Ai vrut sa-ti fiu un inger pentru-o noapte
Sau poate inima ai vrut sa mi-o topesti
Prin toate garile pe unde te opresti
Sau poate...

poezie de Camelia Dincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare,
Un şuier lung... Tresar mişcat...
Simt inima bătându-mi tare.
Văd poarta ţărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse!
Şi gara... lume... Uite-ai mei!
M-aşteaptă toţi cu braţe-ntinse...
E mult de când nu ne-am văzut,
E-atâta haz şi bucurie!
Doar numai frăţiorul mic
Se uită lung: nu mai mă ştie...
În ochii lui naivi şi mari
Citesc un gând, o dulce teamă...
Şi parc-ar vrea să-ntrebe-ncet:
"Cine-i urâtul ăsta, mamă?...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mi-o doresc

Ai să revii odată-n gara părăsită
Din trenurile care te incită.
Dus voi fi cu mocăniţa inimi
Pe neştiute şine în alte înălţimi

Pe umeri cu rouă ambră de linişte
Cântând poeme iar cu nebunie
Pe viaducte de curcubeu cu feerie
Ce mi-o doresc cu şine nesfârşite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limita irecuperabila a desavarsirii

întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
şi spălarea inimii

viaţa precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreţi
în nebuloasa conştiinţei tale

trenul se urneşte greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
şi te sfîşie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrşirii

poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unitatea de margarete

Mai ţii tu minte cu mergeam pe linii
eu pe un una.. mă ţineai
tu pe alta... te ţineam
şi dintr-o dată
au dispărut sub munte.
Şi mi-ai zis că e o unitate militară
şi că pe aici vin în depozit
inimi cu care se aruncă
sângele în oameni.
Apoi am cules margarete
de lângă un tren
înflorit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de mai

Visele se nasc şi mor,
Proiectez acoperişuri pentru suflete,
Tu ştii drumul...
Copacii verzi privesc spre soare,
Destinele se vând la colţ.
Am la borcan aer de mare,
Inimile preferă hoţi.
Linii de tren se odihnesc,
Locomotiva n-are chef.
Pe pat de sălcii te aştept,
Tu vrei s-ajungi la UNICEF.
Aşa e viaţa când suspini
Cu pieptul plin de nostalgie,
Cumpăr vaccinul cel mai fin,
O zi de mai, e oare veşnicie?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macazul, vagonul şi sabotul (fabulă)

Zise un macaz,
(Dintr-un triaj)
- Vagonul,
Care bavurează cuponul,
A prins sabotul,
Cu totul!...
Netotul...
Dar,
Întru-cât s-a blocat,
Exact,
La distanţa minimă,
Mi-a rămas la... inimă!
Sabotul, i-a răspuns la analiză;
- O încurcai de n-aveam priză!...

Morala
Rezultă, deci, că idiotul,
Nu întotdeauna e... sabotul!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o locomotivă trece
prin tunelul lung şi rece
spintecând liniştea-n două,
piatra-n patru, vara-n nouă,
licuricii-n mii de cioburi,
liliecii-n roşii globuri...

prin al nopţii adânc fald
nesfârşite gânduri scald,
fluturii-i legăn pe flori
şi, de la prea mulţi fiori,
inima ta aburi scoate
ca un cozonac cu lapte!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O, trecători fără hodină
Spre vrăji străine, fără har,
De-aţi şti ce flacără divină,
Ce viaţă stinsă în zadar,

Ce fum eroic se ascunde
În umbră sau în tristul zvon,
Când inima nu mai răspunde
Ucisă-n colbul monoton...

O, trenuri, şerpi prelungi sub stele,
Spre gări de somn alunecând,
De-aţi şti voi gândurile mele,
Aţi şti ce n-aţi ştiut nicicând:

De ce-s cuvintele bolnave
În fumul palid de tutun.
De ce atâtea doruri grave
Sub părul meu bălai adun...

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (1970), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!