inocenţă şi timp

Te-asemeni

dedicată Elenei Ivan

Te-asemeni florii de lalea
Ce-ntruna mă îmbie
Miros, cu ani, o mie
Doar mie, vreau, a-mi da
Eşti dulce, eşti lumină
Pe geană mi te-aşezi
Vreau doar să mă urmezi
În anii ce-or să vină
Of, iartă-mi gura păcătoasă
Ce spune verzi şi-uscate
Vreau buze-mi asortate
Cu-a tale-n a mea casă
Pune-mi pecetea peste suflet
Ia-mi trupul ce te cheamă
Vino, nu-ţi fie teamă
Pe-al dragostei blând sunet
Ascult-a noastră melodie
Cu glas de inocentă

[...] Citeşte tot

poezie de Dinu Marius Decebal (17 septembrie 2015)
Adăugat de Dinu Marius Decebal
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de anii nouăzeci

Mi-e dor de vremurile vechi
De anii plini de inocenţă,
Şi de duioasele perechi...
- Unde eşti adolescenţă?

Mi-e dor de vremurile apuse,
De anii veseli din liceu,
Si de iubitele supuse,
Ce preamăreau un derbedeu.

Mi-e dor de vremile trecute,
De verile acelea lungi,
Când se-nsera pe neştiute
Ca-n basmul unor nibelungi.

Mi-e dor, mi-e dor, dar ce folos?
Timpul nu mă iartă-n veci,
Mă biruie ca un colos,
Mi-e dor de anii nouăzeci.

poezie de Alex Dospian (decembrie 2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadele

când taie dimineaţa subţiri felii din noapte
şi cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne ameţeşte apa

când dorul ne scufundă în metagalaxie
şi radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece

când se aprinde gheaţa în inima cometei
şi arde-ntreaga brumă a anilor trecuţi
rămâne inocenţa şi ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruţi

când plânge simetria cu sevă colinară
şi picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge şi totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb şi roz

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curba ochilor tăi

Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans şi de tandreţe,
Aureola timpului, leagăn nocturn şi sigur,
Şi dacă nu mai ştiu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.

Frunzele zilei şi spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer şi pe mare,
Vânători de zgomote şi surse de culori,

Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperişul stelelor,
Tot aşa cum ziua depinde de inocenţă
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Şi tot sângele meu curge în privirile lor.

poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şuviţe blonde

Apare iar pasul în leagăn mlădiu
Din blond filiform, în exod trecător,
Cu aerul proaspăt şi zâmbetul viu
Ascuns sub obrazul lucind doritor.

E parcă parfumul din mii de femei
Topite în suavul rămas un mister
Ce curge pe strada ce fără temei
E zilnic aceeaşi şi-n arşiţă, în ger.

Se simte tic-tacul de inimă-n dor
Ce lasă în urmă un cânt melancolic,
Ce parcă ar vrea să-şi ascundă un zbor
De aripă, în rană, ameţită bucolic.

Presimte un iz ca de drog a visare
Pitindu-şi din timp, ce va curge, pierdut
Şi doar o timidă ocheadă, de floare,
Revarsă căpruiul de-un vrut neştiut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai las un sărut

Departe-n pajişti de nesomn mă caut
şi beau privirea soarelui din zori;
un cântec prieteni, din al vieţii flaut
îmi tulbura trăirea înecată-n fiori.

Sunt timpul din frunză, timpul cel mut,
veşnic arzând în piscul cântării;
pe gura fiecărei zile, mai las un sărut
şi-n suflet topesc poezia candorii.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

sărutul ierbii dimineaţa
umbra lunii lăsată
ca o perdea sub care mă ascund
să joc şotronul sau să bat ţurca
pe roua ochilor tăi
pe toate ţi le dăruiesc şi mă rog
mai umple doamne cupa
căci vreau să beau clipa aceasta
să uit

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor

De ani şi ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranţe,
Aşa cum arcuindu-se-n restanţe,
Pământul însetat rechiamă norii

Şi lutul cald;deschizător de stanţe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanţe,

Iar cerul plin de brazi şi căprioare
De cerbi înalţi cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,

Desferecând trecutul, desţelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e ţara!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa

Pe-aceleaşi căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-şi sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate…

El niciodată n-a trecut bariera
Singurătăţii lui nevinovate, -
Şi-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.

Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă

Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
“Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?”

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!