Poezii despre instinct și timp, pagina 2
Uzura
Ce ciudată e ființa umană...
Se aruncă nebună-n tumult,
Se iubește și cade în capcană;
Ce-i puțin, ea dorește mai mult.
Dragostea îi e mereu sacrificiu;
Cel avut, e ades renegat.
Nu-i valoare, e numai deliciu,
Iar fidelu-i monoton, expirat.
Tot ce-a fost altădată iubire,
De năvalnică, oarbă dorință,
Nepăsare-i, de nu-i "ne" simțire;
E rutină, nimic, neputință.
Explicație sumară ar fi;
Timpul trece și sapă rigole,
Întâlnitu-i banal, zi de zi,
Riduri, scurgeri de ani, zile, ore.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile din ochii tăi
Ploile din ochii tăi
Limpezesc sentimentele gri
Netezesc gândurile opace
Și îndeamnă la sinceritate
Catifeaua palmelor tale
Modelează instincte ascunse
Colorând lumini nebănuite
Și orizonturile albe de dor
Șoaptele buzelor tale
Dau viață nespuselor cuvinte
Însuflețesc fulgii de nea
Și aprind zorile păcătoase
Bună dimineața viață
Timpul meu e al tău
Fluture inocent sau inorog
Clepsidră fără de nisip
Iubire fără de sfârșit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puținul unei mici flăcări
joc moartea pe degete
cu un descântec
intru în transă și-mi induc neființa
închid în cerc patimile și suferințele
teama mă face să rămân în afară
și nu mă plâng
poate instinctul de a trăi
urcă forțat timpul prin sânge
fulgere de viață
neliniștea se scurge într-o tăcere
de piatră zidită-n cetatea
pe care o cuceresc
prea multă cruzime și nepăsare
Doamne, schimbă destinul ori legea
prin care murim
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ridicol" de... liberă
m-am pustiit de tine
umplându-mă cu mine
lacrima de a nu-mi fi
s-a copt în lacrimile de a-ți fi
se rostogolesc pietre-ani
peste mormântul iluziei
că ne-am fi privit în doi
dincolo de cheia răsucită în instinct
beau ziua de mâine
din cupa zilei de ieri
spre a-mi minți eternitatea
că aș fi ridicol de inexistentă
te-ai rugat de libertate
până la odihna autenticului strigăt
iar zăbrelele renunțării
îți viscolesc trupul ca pe cuvinte
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strategi
Copacii
s-au trezit sub păsări tăcute.
Este strategia pădurii,
diluată în genele timpului.
Nici un potop nu este veșnic;
unele flori știu să plutească
mai mult de patruzeci de zile în frică.
Nici un foc nu egalează lumina unei semințe;
Există rădăcini legate de imposibil.
După ultimul suspin, gura,
crisalida emancipată,
deschide cuvântul ei cel mai bun
și în vânt se întoarce pentru totdeauna.
Nimeni nu poate nimic fără poezie sau pădure;
corpul este doar o alegorie a lui Dumnezeu.
Precum copacii,
planând cu cel mai albastru dintre instincte
sufletele
se trezesc sub poeți tăcuți.
poezie de Miguel Cortes Gutierrez din Din poezia Americii Latine (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
instinct improvizat de nepăsare
printre privirile lungi fără țintă
pe spatele unui cuvânt rămas suspendat în aer
triunghiul orb plămădește răscolit alt albastru
până la ultimul etaj
timpul pare a avea o altă respirare
în care cuvintele aleargă spre mine
creând un luminiș de raze
linia devine o strigare verticală către cer
a unui singur nume
până la clătinarea treptelor
și o revenire în pătratul ferestrei
unde lumea intră pe geam privindu-mă fix.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiajori
Însetați de lumină
Încă din zori
Ne suim în trenul vieții
Cu bilet numai dus
Un personal emancipat
Care circulă haotic
Și accelerează brusc
Ca să nu rămânem aiurea
Într-o gară părăsită
O luăm uneori pe jos
Alteori pe scurtătură
Sau cu autostopul
Ne orientăm din instinct
După stele și intuiție
După soare sau lună
Cu program aleatoriu
Inspirat din deplasări
Misterioase de centauri
Vom ajunge cândva
La următoarea stea
[...] Citește tot
poezie de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
fizic,
sunt sănătoasă tun.
am 5 degete la fiecare mână
și la fiecare picior.
și tot felul de chestii care funcționează
simultan și uns.
ar trebui să îmi inventez
o maladie,
ceva,
un spleen al realului.
nu.
nu sunt reală
precum altele nu și tu da.
uneori mă pipăi ca să simt
că sunt totuși bolnavă de "sunt".
zilnic,
descopăr un organism nou-intens.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre instinct și timp, adresa este: