Poezii despre iubire și încordare, pagina 2
Iartă-mă că te caut
Iartă-mă că te caut atât de stângaci
în cugetul tău.
Iartă-mi durerea ce ți-o trezesc.
Vreau să ridic la lumină
ce e-n tine mai bun,
ceea ce nu văzusem, să văd,
ca un scafandru-n adâncuri,
să iau
ce-i mai de preț în tine,
și să duc în lumină, cum duce copacul
cea din urmă lumină
cu care soarele l-a mângâiat.
Atunci tu
vei veni în tărie să cauți
bunul de preț;
ca să-l ajungi,
deasupra ta însăți ai să te-nalți,
așa cum de vreau,
de-abia atingând pamântul, în trecerea ta,
cu vârful înrourat al picioarelor tale,
[...] Citește tot
poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna
la ultima întâmplare a nopții, cu luna
ne-am zămislit iubirea
amândoi sub cearceaful cerului
am fost fericirea
trupul tău, încă este frigul încordării
pielea ta, albă, goală, a rămas ca un petec
pe pântecul lunii
în depărtare soarele este marginea pământului
alungă-ncet, întunericul
rămâi așa
să privesc ochii tăi imenși
m-am citit atunci în ei, pentru todeauna
poezie de Viorel Muha (august 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal trist
I
De ești sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă și frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu și văgăuna,
În ochii plânși e farmec, și furtuna
Din orice floare face câte-o stea.
Când în restriște fruntea ți se pleacă,
Iubirea mea își încordează dorul
Simțind că-n groază inima-ți se-neacă
Și peste viața ta de azi, săracă,
Trecutul hâd își desfășoară norul.
Mi-ești dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre rânduri...
Ți-am pus inima în palme
Cu-ale florilor culori,
Din iubire au țâșnit
Mii de fluturi și cocori.
Fluturii-au luat-o razna,
S-au ascuns la tine-n sân
Iar cocorii-n zbor întins
Caută culcuș în fân.
Eu, ce caut? Mă întrebi,
Știi răspunde, dulce vis,
Tu ești lacrima din soare
Ce-n iubire m-a cuprins.
Nu mai pune întrebări,
Nu te încorda în gânduri,
Inima pusă în palme
Îți răspunde printre rânduri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te iubesc
când te iubesc
simt un albatros
nărăvaș, cu nările
pline de jăratec
atlet, gladiator
cuceritor de lumi
navigator pe nori ușori
de clăbuc
iarbă crudă
talpa goală pe nisip
fiecare respirație
cea mai mică particulă
totul e împreună
într-o contracție esențială
universală
încordat
toreador jertfit
un vis blând
un cântec de sirenă
lin
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci...
plângeam (poate) de frica
de a trăi experiențe închise
sau de frica agitațiilor lăuntrice.
Ți le înșir pe toate ca să mai salvez ceva
din singurătatea asta glacială,
poate se mai naște ceva din ce moare
în erupția sângeroasă a luminii.
Îți spun cum crește dependența de regret,
că nu ajută la nimic migrarea către lacrimi și zaci
între prăbușire și uitare definitivă de tine însuți.
Zaci în strigăte stinse
până te abandonezi într-un trecut,
devenit mai agitat decât prezentul.
Câtă naivitate îți trebuie să te naști pentru singurătate...
Și cu toată tăcerea asta mă clatin din toată
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, martie 2019
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai să-mi vii
astea ce simți tu pe încordarea nopții
sunt schițele pasului
unde soarta ar vrea să ne întâlnim.
locul fără formă chiar,
recomandat de uitarea noastră
contorsionată-n nepăsare.
dincoace,... gardul de tăcere e,
care trebuie sărit cu credință ascunsă;
iubirea să ne-o înverzim
până când deznădejdile or să bea
trilurile secrete
din coarnele arborilor nedezmeteciți.
știu, că pe lângă trup, brațele noastre
trebuie să aibă întinderea iubirii,
ce vrei să mi-o înveți.
urlă catedrala cu vocale stricate,
bănuiește și ea ceva acum;
că tu ai să-mi vii în așteptarea fluidă
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tarot
Fac cruce și tai cu mâna,
Iar apoi cu grijă scot
Trei cărți, una câte una,
Din pachetul de Tarot.
La întind ușor pe masă
Cu un aer visător
De prezent, puțin îmi pasă
Vreau să văd în viitor.
Și-o întorc pe fiecare
Cu toată solemnitatea
Simt un pic de încordare
Nu cumva să cadă Moartea.
Însă văd acum o carte,
Cum să nu mă preocupe?
Că-mi place de nu se poate
E Regina mea de Cupe.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (23 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Zările pășeau timide peste-a nopții umbră rară,
Câmpurile-nrourate cătau mute blândul soare,
Vântul se-nteți o clipă peste holda de secară
Unde, singur, porumbelul își dă ultima suflare.
Paiele foșnesc a bocet, îngrozită piere luna,
Buruienile din preajmă plâng pe note de vioară
Iar pământul se desface, primitor ca totdeauna
Și în cimitir transformă întreg lanul de secară.
Alicit de braconierii ce-și reglează-n păsări tirul,
Purtătorul de mesaje și-a găsit un crud sfârșit
Și prin moartea sa, iubirea, înzecit plătește birul
Căci biletul din inelu-i nicicând nu va fi citit.
Nările-i sunt încă sobre, ochii cată către cer,
Ghearele sunt încordate, trupul țeapăn, gâtul flasc...
În această nemișcare, încărcată de mister,
L-a împodobit natura cu o robă de damasc.
[...] Citește tot
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și încordare, adresa este: