Poezii despre iubire și lut, pagina 2
Iubire
Sulițele soarelui ne bântuie
între pământ și cer
sleiți de iubire
seva pământului
trece prin noi
iar tu
cu sânii înfipți adânc
în lut
înfiori tăcerea.
Venind cu gura,
pahar de minune
în iarba viselor
ai trezit
îngerii cerului
să rămânem
iubire pură.
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temnița de sub rană
nu am fost niciodată bolnav de iubire
nici de alte boli inventate sau nu
iubirea doare tăcut
știu
e ca un fum de țigară
intră în haină și sub piele
vrei să iubești
îți ții respirația
și atingi
foamea începe să urle
îți sfâșii sentimentele și bei
bei
te îmbeți de iubire
și nimic...
te închizi în propria-ți rană
și taci...
miroase a carne de om
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuptor
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ți spun;
Pe catafalc, de căldura-n oraș,
Încet, cadavrele se descompun.
Cei vii se mișcă și ei descompuși,
Cu lutul de căldura asudat;
E miros de cadavre, iubito,
Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat.
Toarnă pe covoare parfume tari,
Adu roze pe tine să le pun;
Sunt câțiva morți în oraș, iubito,
Și-ncet, cadavrele se descompun...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei fi judecată după legea florilor
O Simplitate, un fum,
că durerile trec, îmi tot spune...
O Simplitate, un fum,
în valea frumoasă unde șezum,
iubito, ești umbră, îmi spune.
O Conștiință, o stea,
că-i veșnicie durerea îmi spune...
O Conștiință, o stea,
că ești durere, iubito, îmi spune,
că veșnicia ești, pururea.
Și îngerii, o, tu, adormită,
pe lut de ivoriu recită
și e al pierzării, ecoul nebun:
că ești durere îngerii spun.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie
Te strang in brate, dulce te sarut,
Inger de lumina, ingere de lut,
Si-n brate-am sa te port in infinit,
In dragostea ce nu are sfarsit.
Imbratisati sa trecem in eternitate,
Doi ingeri albi si fara de pacate,
Doi luminosi luceferi, in cerul de apus,
Cand lumea-n pulberile vremilor s-a dus.
poezie de Ion Vanghele (20 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (Versuri scrise în noaptea de înaintea execuției)
Astfel, timpul ne ia ce avem cu o mână,
Bucurii, tinerețe, dragoste totul,
Și ne dă cu celalată un pumn de țărână:
Ajunși la capăt de drumuri, plătim ortul
Și-n bezna cavoului umed și mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf și din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-nălța în Paradis. Cred asta.
poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Scriu ca în ziua când nu voi mai fi
Să se știe cât mi-au fost dragi văzduhul, plăcerea,
Iar cartea mea să-arate mulțimilor de mâine
Ce mult iubit-am viața, natura fericită.
La mincile de câmp veghind și-asupra casei
Zilnic pe-al anotimpurilor chip mi-am pus pecetea
Căci apa, lutul și flacăra mereu mai naltă
Ca-n al meu suflet nicăieri nu-s mândre.
Am spus doar ce-am văzut, doar ce-am simțit ci inimă curată
Și pentru care adevărul n-a fost nicicând prea îndrăzneț,
Căci am avut atâta-nflăcărare de dragoste stârnită
Vrând ca și după moarte să fiu iubită.
Și ca un tânăr ce va citi cândva ce-am scris
Simțindu-mă cu tulburare, emoție, surpriză,
Cu totul dând uitării iubitele agreste
Să mă primească-n suflet, mai dragă ca aceste...
poezie de Anna Brâncoveanu de Noilles din Umbra zilelor (1902), traducere de Virgil Bulat
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Și dacă plouă
Și dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar crește vise-n palmele bolnave
Și-aș știi atunci că mâinile-ți suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Și dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aș păstra sculptată-n amintire
Și n-aș mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Și dacă ploaia ți-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale și răpus,
Ți-aș fi eu umbra, ce atinge lutul
Și dacă ploaia m-ar îngropa în așternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ți închis... aș fi un deținut
Și dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aș alerga desculț prin anotimpuri...
Aș plânge amar și-aș cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecere în netimp
Tu vei vrea tot mai multe-mbrățișări
în seara aceea de mai. De departe
voi auzi tainicele chemări
ale iubirii ascunse în Moarte.
Transfigurați de iubire
vom fi una, cum din început,
și tu vei mângâia în neștire
mâna și obrazul meu de lut.
Logodirea va fi neștiută și clară,
asemeni unui strop de-argint în ape;
voi adormi cu primăveri sub pleoape,
și-n jur va fi eternă primăvară.
Tu vei rămâne gingaș-aprilină,
când Moartea mă va săruta încet,
și va să-ți fugă ultimul regret
pe coarda beethoveniană de violină,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și lut, adresa este: