Poezii despre iubire și mustață, pagina 2
Tangou
Pe un lan de grâu cu chip bălai,
Se leagănă vibrând sub nouri,
Sub soarele dogorâtor de mai,
Macii aprinși dansând tangouri.
Înflăcărați de viul lor balans,
Cuprinși de a naturii sarabandă,
Cu grație invită-n a lor dans,
Înmiresmate fire de lavandă.
Tandreți profunde ard în ochii lor,
Fiori se nasc pe ritmuri de tangou,
Macii cu suflet roșu de toreador,
Sunt prinși în al amorului lasou.
Spice zâmbesc pe sub mustăți,
Sorbind discrete din priviri,
Clipiri a mii de roșii jumătăți,
Ce își dansează nerostitele iubiri.
poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anterograd
Mă caută să-mi dea
ceva într-un semn și mai vrea
să-mi convingă un sens
Dar eu duc mâna pe cer
(să feresc un nor)
mulțumit și clipesc:
-Ar fi plouat deja..
Și vine să-mi spună
că eu sunt THE ONE
sunt cel mai reușit an
și mi-i vrea pe toți
Dar eu îi fac mustăți
și-i pun ochelari
de soare, de oare?
și mă iubește cu ură
din aia, și-ar vrea
să mi se lipească de gură,
cu toată inima mea
[...] Citește tot
poezie de Florin Dinu (27 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odaia bunicului
S-a dărâmat de-atâta timp bordeiul
În care viețuia, cu soața lui, bunicul,
Uitase- Aspada la foc mic ibricul,
El bea titiun, c-așa avea obiceiul
Se mai păstrează în "odaia bună"
Tabloul sepia de țanțoș jandar'
Pe ea mustața perpelind-o pe jar
A fost, ăl veac, o dragoste nebună
Și patul de fier, cu chilota aruncată,
Lângă iia de in cusută-n Bucovina
Îl divorțase zăpăcita. A cui să fie vina?
Și trei copii umpluseră ograda toată
Pendula-i de decor, iar cucul e stricat,
În liniște se-ascunde amintirea-n scrin
Dar zgomote bizare de unde oare vin?
Se-aude, ancestral, un scârțâit de pat!?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile necitite
atâtea cărți necitite
ele sunt cele mai triste morminte
atâtea vieți, atâtea pilde
atâtea mistere
de folos nimănui
în timp ce oamenii caută
doar un ascunziș mai bun
înlăuntrul propriilor ruine
în care să-și depoziteze
frica, neputințele
și alte înjositoare secrete
chiar și lacrimile care se întorc
din drumul lor firesc
otrăvind fântânile iubirii
atâtea cărți necitite
atâția scriitori care au ratat
învierea la mustață
când două mâini nevăzute
au atins coperțile
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanța viciilor
Am învățat cu timpul, apoi am prins ideea
Că nu pot avea tihnă fără să deranjez,
Că viciile lumii sunt vinul și femeia,
Iar suma lor, constantă și nu pot să trișez.
Am învățat că-n viață doar dracii mă înșală,
Făcându-mă să-l supăr mereu pe Dumnezeu,
Dar El e bun și iartă oricum, orice greșeală,
Iar eu ființa slabă am să greșesc mereu.
Atunci cu toate astea odată învățate,
Am încercat degeaba să mă opun și eu,
Să fiu în rând cu lumea cea plină de păcate,
Iar vinul și femeia le-am refuzat, dar greu.
M-am abținut cu brio o vreme, cu mândrie
Doar până când mustața mi-a răsărit sub nas
Apoi parcă deodată, așa a fost să fie
De vin și de femeie n-am vrut să mă mai las.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doctor zburând
Cică era doctor de suflete și toată lumea-l știa
(deși după figură aducea a hoț de buzunare)
le punea-n atele din lemn de tei înflorit și la viața viitoare
- avea și o reclama la o gazetă - erau ca noi
m-am dus la el într-o doară plângându-mă de niște dureri care nu erau ale mele
după ce iubita mi-a zis ca semăn cu un pom plin de păreri de rău
din pricina operelor mele incomplete
de parcă opera dumnezeului ei la care se ruga - dă-mi doamne dragostea
nebunului ăsta -
pe furiș în baie era completă
ea nu avea nici o prețuire pentru scrisul meu, între noi fie vorba
socotind că fac asta pentru că n-o iubesc
și nu mă dezlipeam de stiloul acela blestemat ca să n-o pot mângâia
era cunoscut asemenea unui cal breaz doctorul
și se spunea ca dresese de-a lungul vremii suflete de precupețe bașoldii
sau ftizice
de cavaleri înzăuați ca niște pești argintii de uscat rămași de la vreo viitură
și de viceregi călări pe câșlegi cu capul plin de caravele amușinând vanilii
dar și de măcelari, bunăoară pe-al lui Nea Marcel
sau de saltimbanci mereu plânși
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Iubirea ca o sârmă ghimpată (octombrie 2016)
Adăugat de Dragoș Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoșmanul,
aluneca pe burlanul
casei și mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deșteptând pe toți vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiți vor fi, firește,
că se iubeau pisicește
cam pe unde apucau,
doi amanți din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
șoricei cu burta roz,
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie de Crăciun
A sosit din nou Crăciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moș Ajunul,
La covrigi și la nuci multe;
Printre fulgi din cer coboară,
Bucuros cu nasu' roșu'
Și cu cerbi la sănioară,
Plin de daruri vine Moșu';
Bradul e împodobit,
Iar copii toți așteaptă,
"Iată-mă că am sosit!"...
Nu se-aude nicio șoaptă;
Ho! ho! ho! băieți și fete,
De un an nu ne-am văzut,
Sunt la ușă multe ghete,
Chiar și ele au crescut!
Am în sacul meu cel mare
Pentru toți, cuminți de-ați fost,
Daruri pentru fiecare,
Lista o știu pe de rost:
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel din Durere românească
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din provincie
Neasemuito, tandro, calină și divină,
în jur răspândind miros de smirnă
mi-ai smuls metafore din rădăcină
pierzându-mi liniștea și o chenzină
Amurgul ajunsese, în târg, la apogeu
pe-aleea cu castani ne târâiam obosiți
mă numise suplinitor la singurul liceu
purtam mustață hoață și blugii cârpiți
Fâșneață, cu talie de viespe, divorțată,
curtată și de granguri, și de trepăduși,
mi-ai zis-o scurt, de la obraz, dezinhibată,
hai să fugim! Dă-l dracu' de Buhuși!
M-ai sărutat prelung(mai să mă-nec?!)
câți n-ar fi vrut să fie-n locul meu,
am lichidat un sold subțire de la cec
și ne-am urcat în trenul de Bacău
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Andrițoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinații
E dimineață din nou
Și roua stăpânește
Al surâsului ecou,
Al culorii ce domnește,
Iar răsaritul este însoțit
Ca de fiecare dată
De omul răscolit,
De-al gândului pată.
Liniștit bărbatul trece
Spre străduța cu băncuțe,
Mai ales când ploaia rece,
Aleargă fetele drăguțe
Și cu același gest iară
Își aprinde o țigară,
Se uită în spate...
Merge mai departe,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și mustață, adresa este: