iubire şi ochi verzi

Otrava

Să-mbrace ştie vinul speluncile murdare
În strai de vis, strălucitor,
Şi-nalţă porţi boltite şi arcuri tari, uşor,
În roşul aur din pahare,
Ca soarele ce-apune pe cerul plin de nori.

Şi opiul măreşte ce-i fără de hotare,
Tot întinzând nemărginiri.
El vremii şi plăcerii le stoarce adânciri;
Cu-ntunecată nepăsare
Încarcă inimi peste daraua de iubiri.

Dar ele n-au puterea ce-o are doar veninul
Din ochii tăi, din ochii verzi,
Lac unde-n tremur chipu-mi stând răsturnat, îl pierzi...
Când visul meu, seninul,
Amar şi-adapă turma în apele lor verzi.

Dar ele nu-s asemeni cu vraja ta grozavă,
Cu-al tău sărut muşcând cumplit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sută

Era Crăciun, ne-am cunoscut
Şi s-au unit două destine,
Ne-am întâlnit şi ne-am plăcut,
Apoi ne-am cunoscut mai bine.

M-ai cucerit cu-acea privire,
Cu-acei ochi verzi ce îi ador,
M-ai sărutat fără oprire,
Cu-acele buze ce-mi fac dor.

M-ai vrăjit aşa uşor,
Chiar m-ai prins nepregătit,
Parfumul tău ameţitor,
Cuvinte dulci mi-a tot şoptit.

"E de rău" ar spune unii,
Alţii-ar spune că e bine,
Dar n-ascult de glasul lumii,
În lumea mea, doar eu cu tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă pentru iubirea mea

Eu te-am trăit iubire frumoasă,
Ţi-am dat copii şi ţi-am făcut casă.
Eu te-am trăit cu toată puterea!
Cu tine-mpărţeam liniştită, averea.

Eu ţi-am trăit chiar şi plecarea
Şi nu ţi-am plâns pierdută, zarea.
Te-am aşteptat iubire frumoasă,
Doar cu merinde rostuite pe masă!

Şi iată că-mi vii, în chip frumos
Cu părul negru de abanos
Cu ochii verzi şi privirea senină
În care timpul a pus iar lumină.

Şi te primesc iubire frumoasă!
Te invit iar la mine acasă
Pentru că ştiu că tu încapi toată
În inima mea, o casă curată!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Doar tu eşti atât de repede ca apa
Doar tu luminezi,
Ce zi e astăzi când în ochii tăi verzi
Se aprind culorile smaraldului şi greierii cântă a voioşie?
Adorm pe mâna ta caldă ca un copil ce caută iubire
E seară şi iubirea se ascunde în bobul de grâu
Mierla aduce pacea
Respir un pârâu şi murmurul lui e tot ce simt
Adierea inimii tale azi.
Mâine ne întâlnim cu palmele în iarbă
Jucându-ne de-a pitulata,
Până ce şoimii în zborul lor
Se cioplesc de nori în cuvinte şi astfel ne tot strigăm
Ne tot chemăm, şoptind un ecou din glasul îngerilor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s

Nu-s nici hoţ... nebun nu sunt,
Dar iubesc, iubesc ochi verzi,
Nu-s batrân... am păr cărunt,
Vreau în tine să mă pierzi.

Nu-s tâlhar... haiduc nu sunt,
Port iubirea-n cingătoare,
Cu păr negru... fir mărunt,
Chipul trandafir în floare.

Nu-s director... nici golan,
Dar te vreau a mea stăpână,
De-aş rămâne făr-un ban,
Tot voi cere... a ta mână.

Nu-s actor... nici negustor,
Dar doresc cu-nverşunare,
Să te culc lângă izvor
Şi să te înalţ spre soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde lumea respiră adevărul

Ridic la nivel de trofeu, lumina
împrumut razele din ochiul soarelui,
sângele îşi capătă pulsul normal,
se pune la loc pământul sub picioare.

Bucurie din bucurie pe insule de dor
acoperă dragostea cu pânză de in
şi noaptea cu vise înaripate,

unde lumea respiră adevărul.

Întorc înapoi răsfăţul şi curăţ gradina
în care odihnesc în treacăt stelele,

de iubirea mă absoarbe cu totul
în tunelul de vrajă
şi nicio patimă nu mă supune
mai mult decât ţelul pentru care lupt.

Acolo dimineaţa cu ochii verzi

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot

Când ai plecat, mi-au devenit pustii
şi nopţile, şi zilele, şi tot;
te-am implorat, de poţi, să îmi revii,
dar singurul răspuns a fost: "Nu pot!".

Te-ai dus în alte lumi, ai părăsit
tot ce-am clădit în visurile-n doi,
în timpul când credeam că m-ai iubit,
dar... eu visam cât pentru amândoi.

Iertare? Pentru ce? Îmi amintesc
doar clipele în care-a fost frumos,
acelea când spuneam că te iubesc
şi-ţi ascultam cuvintele, pios.

Ce va mai fi? Nimic! Am hotărât
că nu mai eşti. E simplu: nu exişti!
Decât "Nu pot!", e mai frumos. Atât!
Nu cred în ochii verzi ce-mi spun că-s trişti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dacă mori din iubire
ea se-neacă în plictiseală
cu părul ei negru alungat
din ochii verzi cu regularitate

dacă mori din iubire
poţi să devii etern într-o cronică
pe care o poate ea citi aşteptând
băiatul care aduce pizza

dacă mori din iubire
ea visează că se plimbă
cu iahtul sub luna strălucitoare
pudrându-şi nasul discret

dacă mori din iubire
ea o zâmbească trecătorilor
cuceriţi de frumuseţea picioarelor
care poartă pantofi negri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Metafizică şi de Angelitate

În dragoste, mai mult ca orişiunde,
de sinucidere, te poţi ascunde
şi poţi să stai acolo mult şi bine,

Sedus total de-o muzică de nai,
lângă un trup frumos cu păr bălai,
cu ochii verzi şi cu picioare fine...

Iar dacă simţi înveşnicirea clipei,
făcând elogiul infinit risipei
seminţelor de dragoste-aruncate,

furându-i fetei dragi din frăgezime,
din afunzime,-apoi din netezime,
ieşi din delir şi-njură, în... Cetate,

De Metafizică şi de... Angelitate!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia puternică

Poem dedicat dnei Rodica Galescu

Eram o tânără frumoasă
Cu o ochii verzi şi pielea de mătase
Nu ştiam ce inima îmi pregătea
Nu ştiam ce voi putea comunica
Eram singură şi poezia devenise aliatul meu
Un aliat fără de care azi nu aş fi fericită
Era un zid fără de oprelişti
Era un mod prin care mă salvam
Copii îmi dădeau speranţa
Şi viaţa mea avea un sens
Eram o femeie fericită
Aveam aproape totul
Eram o fiinţă preaiubită
De cei ce îi purtasem în pântece
Aveam acum un loc mai bun
Aveam o viaţă lungă şi frumoasă
Iubitul soţ m-a părăsit

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!