Poezii despre iubire și plumb, pagina 2
Iubire
Cum ne-am iubit ca doi războinici!
Și amândoi eram destoinici
Ca să izbim unul într-altul,
Să dăm atacul și asaltul.
Am rupt suliți, am spart scuturi
Am devastat atunci ținuturi
În suflete unul altuia,
Și-adeseori mi-am zis că nu-i Ea
Iar bătălia-i fără țel!
Și tu spuneai gemând:,, Nu-i El! "
De unde-atâta încleștare?
Acuma plouă plumb în zare
Și stăm plouați, zdrobiți și uzi
Și tu mă-ntrebi:,, Tu nu auzi?"
Zic:,, Da..." Și-mi dârdăie toți dinții
Pe creștet mi-au picat arginții
Ori poate că e numai coiful
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg cromatic
Îmi înec dorul în propriul sânge
Departe de tine, e starea ce tocmai am creat
Aprins de fantezii și vise
Stare de roșu.
Iubito, ești departe, iar acuma
Pianul zace melancolic și trist,
Gândindu-se la noi doi
Stare de mov.
Iubito, vino mai aproape, te rog
Stinge-mi cu lacrimi, dorul ăsta trist
Că simt că nu mai rezist
Stare de gri.
Iar în brațele tale calde, lasă-mă
Amorul meu de plumb, încet să-l cresc
Se vede, acum zâmbesc
Stare de verde.
poezie de Costyn Gilca (5 noiembrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teologia ciorii
Cioara a realizat că Dumnezeu o iubește
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.
Ea a înțeles că Dumnezeu a spus "Cioară"
Existența ei a fost revelația Lui.
Dar oare cine a spus "pietre"?
Ele par de asemenea să existe.
Și ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?
Și cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?
Cioara a realizat că există doi Dumnezei
Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb de toamnă
De-acum, tușind, a și murit o fată,
Un palid visător s-a împușcat;
E toamnă și de-acuma s-a-nnoptat...
- Tu ce mai faci, iubita mea uitată?
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind.
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vînt și-orice speranță e pierdută.
Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie
Am întîlnit un popă, un soldat...
De-acum pe cărți voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum, au și pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă și de jale;
Tot mai citești probleme sociale...
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă
mă sfâșie prin mansarde insalubre
zi de zi plâng pe diagonală
rescriu aceeași poezie în fiecare
toamnă pe lume nu tresar
gesticulez prin frunze pe bulevarde
stau într-o lacrimă turnată-n bronz
sunt același nebun rătăcitor
așteptând privirea aceea de plumb
să umblu disperat și îndrăgostit
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe aripi
Mi-au fugit din jur "urâții",
Nici nu știu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieții,
De-a-i trimite-n asfințit
Mă impiedicam de dânșii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urșii,
Pierdeam pași în al meu dans
Nici nu caut explicații,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Și cu ei și aberații...
Au fugit și s-au ascuns
Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Și te uită! Au plecat...
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
Mă-ntreb adesea unde să-ți mai scriu
De ce cuvântul meu e de prisos,
Mă mir că mai pot scrie și sunt viu
Cu-atâta plumb și risipire-n os.
Și-această toamnă rece și bastardă
Cu agonia ei nevindecată,
E pretutindeni, în priviri, pe stradă
Iar eu petrec cu ea, la o serată.
Mi-ai spus că o să treacă, dar eu știu
A te iubi e-o boală fără leac,
Încerc în crucea nopții să îți scriu
Ce simt acum, la început de veac.
E un dor ce seamănă-a pustiu
Și sunt cu toamna, conversând, în parc.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S
mă strâng un fel de maluri nalte de pământ
și parcă nu mai este loc nici de iubire
mi-e trupul tânăr un ecou de arbor frânt
când pleacă o pădure veche-n nemurire
nu pot să mă ridic în secolul de plumb
când nu mai este timp de țară nici de moarte
de sânge-i busuiocul și lanul de porumb
pe o planetă rece, bizară și departe
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine toamna
Vine toamna cu frigul incert
Ce toamnă va fi topindu-se în mâini,
În ochii noștri apusuri de soare
Topind în forme de plumb păsări
Vine toamna prea devreme
Poetul Ioan Toma și-a umplut călimara cu cenușa din cer
Umblă pe ape inimă de cărbuni aprinși
În dansul femeilor de nicotină
Vine toamna pecetluind iubirea
Miroase a gutui, a izvor neînceput
Carele negre despart noaptea de lut
Roțile morilor macină iubirile, jerfind toamna.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-nșeli...
Tu zici că mi-e mai bine fără tine -
Deții tu adevărul absolut?
Mi-ai mai făcut rău, crezând că faci bine
Și habar n-ai avut cât m-a durut!
C-un pupic nu resuscitezi iubirea,
C-un zâmbet, rănile nu poți să-nchizi;
Inima-i plumb, mi-ncercănezi privirea,
Iar poarta către tine n-o deschizi!
Sunt liberă și să plec și să stau,
Așa ai vrut, e numai vina ta:
Acum te vreau, mâine nu te mai vreau,
Ca tine, știu și eu a mă juca!
Tu ai luat iubirea ca pe-un joc,
Eu, însă, m-am pus miză chiar pe mine
Și cum la jocuri n-am avut noroc,
Te-nșeli, nu mi-e mai bine fără tine!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și plumb, adresa este: