Poezii despre iubire și poștă, pagina 2
Adio
Îmi spui adio,
Este ușor să te joci cu cuvintele,
Când plouă.
E ușor a spune adio,
Cuvântul de ploaie,
Cuvântul de plumb,
Cuvântul nenorocit
Care risipește culorile,
Care transformă curcubeul în ceață,
Într-o negură a sufletelor pierdute,
Care transformă iubirea în ură.
Este ușor a spune adio,
" Adio", este legitimația de călătorie
Spre infern,
Este biletul de tren către nicăieri,
Pe care mi-l pui noaptea în poștă,
Biletul ieftin de autobuz către niciunde,
Este biletul doar dus,
Pe care,
Mi l-ai cumpărat cu banii tăi...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un șemineu cu flacără în el - fețele nevăzute ale zăpezilor
în niciun caz nu voiesc a divulga înspre voi ce-mi aparține.
(ce-mi aparține?)
păi, uite, dacă într-o bună zi mă voi trezi din vis iubită nespus
fereastra s-ar deschide dinspre mine înspre voi
sute de baloane să-și ia zborul
în parc, o femeie să-ți ofere un șerbet lângă sobă
toți bărbații, mai cu seamă, toți, da
să-ți întoarcă un zâmbet de poștaș
tu, de colo, nu te-ai fâstâci?
păi, să spunem: e iarnă
și oamenii iarna dorm sub glugă
sau
când te-a acoperit zăpada ultima dată?
da, acum, îmi amintesc
o femeie, un bărbat, ninsori dese.
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În șa peste lună
N-am legănat cu horă confuză,
În matca iubirii, curcubeul rotat,
Dar cu lumina de zare pe buză,
Am ridicat din țărână un vad disperat!...
Și zică-mi-o lumea, peste scânteie,
C-am șters unduirea de foc, în rafală,
Iubit-am și-n stele pictată femeia
Și flacăra verde, aprinsă și pală!...
De-a surda poștașul la curtea-mi înaltă,
Va bate mustangul în șea peste lună,
Trăiesc în cuvinte, când iambul tresaltă
Și-s gata de luptă, din vârf de răsură!...
De-acuma prieteni, vă sunt salahor
Și vă fac dimineața, ne-mai-văzută,
Din spatele rimei de foc mă cobor,
Să vă-mpușc chiar de jos, din dedută!...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Păun (2007)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirații politico-economice
Respirații politico-economice...
De la o vreme bărbații nu se mai bărbieresc
somnul și-l împlinesc
între două stații
de autobus
sau tramvai
micul dejun și-l iau în pauza de țigară
nu nu le mai pasă
copiii au spart tabla
la școală se fumează
pe la colțuri
în wc și-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul rașchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniați la ghișeele de la parter
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orașul meu
în orașul meu străzile sunt mov
la fiecare intersecție
un baobab
din care atârnă semafoare
clădirile sunt îmbrăcate în iederă
pe cutiile poștale se cuibăresc ratoni
e ca și cum natura ar fi pus stăpânire pe așezările omenești
copiii se joacă desculți
pe malul râului
schimbă pietricele scoici și cochilii
adună apusuri în ghiozdane
unul mai colorat decât altul
în orașul meu cărțile se citesc de plăcere
oamenii au timp să asculte
să iubească
fără frică
fără grabă
e ca și cum natura ar fi pus stăpânire pe simțirile omenești
ar fi instaurat o altă lege
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobe
(Demostene botez)
Tu care mă privești cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună
Sau peste zece ani indiferent.
Un mare potentat ce stă departe
(Și nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte,
Rostind sentința-i fără drept de-apel.
Și dacă, liber ca într-un ospiciu,
Te lasă încă-un pic să mai respiri,
O face doar așa, dintr-un capriciu:
Tu nu poți evada pe nicăiri.
Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar nici eu, de mă strig
O rugină de tei prin frânturi de amiezi
Vechi scrisori de amanți peste timp încă ning
Din pănuși de porumb mă privesc și se sting
Ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi.
Trec poștași abătând foste vremuri prin gări
Un bătrân ațipit trece mâna prin nori
Plouă dor strecurat din arcuș de viori
Calcă talpa nisip pe adâncuri de mări.
Și pe umbra ce sunt, un oraș osândit
La prăpădul tăcut al atâtor iubiri
Cresc pe străzile lui și acum trandafiri
Și pe umeri, înfrânt, un oftat de cuțit.
Vin în liniștea mea patru scânduri de pom
Despre viață citesc ochii mei într-un zar
Despre moarte învăț dintr-un vechi calendar
Sunt o roată de tren într-o haină de om.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul absolut
Ulițe strâmte, case fumurii, colindători și preoți
sclipind de țuică bătrână și gustări de cozonac înecăcioase,
eu, igrasios, cu tensiunea redusă la zero, în pragul
unei idei de geniu care întârzie,
iubiri apuse, esențiale, bântuind lepros ca niște cerșetoare
mincinoase și tinere, cu fardurile înmuiate de ceață,
îngustimile oarbe, muchiile primitoare de spută fertilă,
aceiași poștași bizari, cu scrisorile lor de pe front,
și chiar nevrând, și chiar nechemată,
febra acestui nou început patologic, copilărindu-se
sinucigaș de-a nașterea precum cu o sticlă
cu cap de mort,
în care esența trecutului și-a pierdut orice miros.
Acesta e singurul meu anotimp de moarte și de viață.
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fotografia în formă de inimă
când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama își rătăcise umbra între
malurile Crișului Repede
dacă mă întrebați ce căuta acolo
o să vă spun:
își căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
își nota zilele în care poștașul
uita să-i aducă vești
în cele din urmă a crezut de cuviință
să încuie poarta și să urce
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe în noapte
prin geamuri sparte de gânduri
treceau timpuri în grabă
venisem să cânt o baladă
la plecare a rămas doar cuvântul
uitase să ningă
rămăsesem blocat între fulgi
veneau oameni grămadă să vadă
eu priveam la distanță de un an
uneori mai croiam câte-o toamnă
eram absentul grăbit dintre voi
mai chemam iarăși în grabă
cuvântul rătăcit între sfinți
eram tu și eu
două drumuri pe un deal
în cutia poștală
a rămas un cuvânt ireal
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și poștă, adresa este: