Poezii despre iubire și rude, pagina 2
Tăcerea nopții
șoptește ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
ești singură mereu pe străzi
și taciturnă prin livezi...
eu veșnic am orașul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens și nu banal.
- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea nopții
Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Ești singură mereu pe străzi,
Și taciturnă prin livezi...
Eu veșnic, am orașul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens și nu banal.
-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...
poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva ești tu
Cel cu care-am râs
Într-o viață,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi amintește de-o istorie
Modernă și contemporană.
Ochii aceștia i-am văzut, dacă nu mă înșel,
Mirându-se pe niște lucruri obișnuite,
Pe tristețe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam așa ceva,
În soare
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruda mea
cruda mea cruda mea
iubire tu
îmi iei tot aeru tu
îl faci bulgăre de zăpadă
mă bați
cu bule ciudate de aluminiu (?!) c
ruda mea
îți amintești cum la slatina
umblam prin subsolul
casei tineretului în 8
9 cruda mea
la slatina, crudo - a
iubire în care am pus
pisoiu în pragul
de gheață de sus
iar tinerii ospătari ne țineau
furculița cum alții
lumânarea,-n direct
cruda mea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acest ultim trandafir înflorit
Acest ultim trandafir înflorit al verii
E-o candelă-n amurg lângă icoană,
Toți foștii lui companioni
Zac secerați deja de toamnă;
El n-are rude prin apropiere
Cărora-n aerul sticlos și-nfrigurat
Să le-arate pojarul petalelor de foc
Sau să schimbe-un oftat c-un alt oftat!
O, nu, nu te voi părăsi singurel aici,
Atârnat de-un lujer și uitat de fluturi
De vreme ce toți cei frumoși au ațipit,
Mergi și dormi și tu cu ei alături.
De-aceea-ți scutur încetișor corola
Pe lutul în care zac morți acum
Bunii tăi prieteni de-astă vară,
Văduviți de culoare și parfum.
[...] Citește tot
poezie de Thomas Moore, 1779- 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Annabel Lee
Ce-a fost
s-a întâmplat, cu mult mai demult decât cu un an în urmă,
Într-un regat de lângă mare
Acolo unde trăia o fată, cine-a mai ști,
Pe numele ei Annabel Lee;
Cu nici un alt gând pe pământ
Decât să fie iubită de mine.
Am fost un copil și ea un copil,
În acel regat de lângă mare,
Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,
cu mult mai mare decât o dragoste mare
Și a mea Annabel Lee -
Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,
Jinduită de ea și de mine.
Și așa, nu vitregiile, ci Îngerii,
într-atât de fericiți în Ceruri,
Pe ea și pe mine au prins invidie -
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Horia Muntenus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșucheata Jane vorbește cu episcopul
Am întâlnit episcopul pe drum
Și multe-am spus, și eu și el.
"Acei sâni sunt deja căzuți și fleșcăiți,
Iar acele vine vor seca, fir cu firicel;
Locul tău e în paradisul celest
Și nu în nu știu ce bordel."
"Virtutea și păcatul sunt rude bune,
Iar fără necinste n-ar fi cinste,"-am strigat.
"Prietenele mi-au murit demult, dar acest adevăr
Nu poate fi negat, nici în mormânt și nici în pat,
Adevărul e desprins din mlaștinile trupului
Și de mândria unei inimi calde apărat.
O femeie poate fi mândră și neînduplecată
Dacă iubește, iubirii ascultând chemarea;
Dar Iubirea oare nu și-a înălțat conac
În locul unde se află pișătoarea?
Pentru că nimic nu poate fi unic sau întreg
Neîmpărțit, cum nectarul își împarte floarea."
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuiva, gata să moară
Dintre toți, te-am ales pe tine, având un mesaj
să-ți transmit.
Vei muri în curând. Îi las pe alții să-ți spună
ce le place. Eu nu pot să te mint.
Te iubesc, dar sunt corect și fără milă: nu ai scăpare.
Încet, îmi așez mâna dreaptă pe tine și tu simți.
Nu discut nimic. Îmi aplec capul și aproape îl
acopăr.
Stau liniștit. Îți rămân credincios,
Îți sunt mai mult decât o soră de caritate, o
rudă sau un vecin.
Te scap de toate, în afară de existența ta
spirituală: e eternă;
de restul, în mod sigur, tu singur vei scăpa.
Trupul pe care îl vei părăsi va fi nimic
altceva decât murdărie.
Soarele izbucnește în neînchise spații.
Te bat gânduri puternice și ești plin de încredere. Râzi.
Uiți că ești bolnav, așa cum uit și eu.
Nu-i mai vezi pe doctori, nu-ți pasă de
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leru-i Doamne, ler
o colindă în zare se aude
cu vești de an bun și noroc
bucurie pentru prieteni și rude
Crăciunul ne adună pe toți la un loc.
leru-i ler, răsună până la stele
cerul se pogoare în sufletele noastre
merii iubirii inmuguresc sub piele
visele zboară sub bolte albastre.
pocnituri de bici se aud în stradă
pruncii se pregătesc de plugușor
mii de lumini în oraș fac paradă
ninsori de poveste cad ușor ușor.
tradiția de sărbători mândrie strămoșească
se naște Hristos lumea să o sfințească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă cu zarul
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt,
altminteri, nici măcar nu încerca.
dacă tot ai de gând s-o faci, fă-o până la capăt.
s-ar putea să-ți pierzi iubita,
soția, rudele, serviciul și poate mințile.
fă-o până la capăt,
s-ar putea să nu mănânci 3 sau 4 zile.
s-ar putea să îngheți pe o bancă-n parc.
s-ar putea să faci pușcărie,
s-ar putea să te faci de râs,
de batjocură,
să rămâi singur,
singurătatea e un dar,
toate celelalte sunt teste de rezistență,
a cât de mult chiar vrei să faci asta.
iar tu o vei face
în ciuda respingerii și a șanselor schiloade
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și rude, adresa este: