iubire şi semnale

A cappella (Otiliei)

Într-un târziu total, vioara tace
Şi lira trupului tău rod ţâpureşte,
Iar coapsele-ţi scâncesc buimace,
Iubito, sânu-ţi drept se fâstâceşte...

Sonor, porunca ta mă răstigneşte,
Şi, vai, constat că nu mai sunt acela,
Care părea, plenar, că stăpâneşte
Muzica trupului tău diafan - A capella!

Din ochi, ţi se revarsă acuarela,
Spre cele patru puncte cardinale,
Căci, în curând, rosti-va filomela
Un nou acord al vieţii sexuale...

Ne pierdem în iubiri trancedentale,
Deasupra lumii, două trupuri ard,
Pasărea Spin ne dă onor semnale,
Visăm pe Chamberlain şi Rachel Ward.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii cântă, alţii beau

Unii cântă, alţii beau,
Alţii-aruncă zarurile,
Peste veacul obosit
Timpul s-a oprit.

Dacă fiecare din noi am visa
Măcar un vers într-o lună
Lumea aceasta de tinichea
Ar fi cu mult mai bună.

Fărâmiţaţi-vă-ncet inima
Ca pe-o bucată de pâine
Şi împărţiţi-o cu altcineva,
Moartea vine ca mâine.

Unul dansează cu un cui înfipt în cap,
El e omul de tablă,
Poştaşul şi-a oprit bicicleta, mirat,
Jandarmul n-are nici o treabă.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Ion Chichere din Folk (2009)
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aştept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscăleşti pe inimă cu ochii!

Sau poate cu un ţurţure de gheaţă,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineaţă,
Un nou sonet şi-o nouă-nfiorare...

Să-ţi simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic şi spartan
Şi, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.

Să-ţi drăgălesc, pe trupu-ţi de vioară,
Sânii semeţi care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Şi-apoi, dogmatici, să ne revenim...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihoză

simt mâini diafane, mâini care ard
idei care pun stăpânire pe sânge
prin suflet aleargă flămând leopard
cu un brâu de flăcări mă încinge.

ochi abstracţi ochi zămisliţi de minte
pasiuni metafizice revelaţii absolute
faţă suavă îngerească, fierbinte
e soarele pe cer cu semnale acute.

voaluri de lumini îmbracă materii
razele dansând cu umbrele mele
gratii de trandafiri în pridvorul verii
minunile iubirii pogorâte din stele.

atracţia amurgului la marginea serii
psihoză alungând întunecări rebele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietene, clipa răstoarnă semnale

mărşăluind dormind
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonţul de aer trece şi arde

metafora liberă ca un cal alb
albastru răsună în minţi odihnite
pe toate cărările trupului râzi...

prietene,
clipa răstoarnă semnale

când trenul vieţii rostogol călărind
şinele toate
prin versuri se naşte

toamna se-aruncă în veri prelungi
roadele toate rămân împietrite

şi cade metafora-n haos de lumi
tu cânţi, prietene, mereu cânţi

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni, vidi, vici

veniţi, vedeţi, că să va minunaţi
izvoarele credinţei izvorăsc din Carpaţi
doina strămoşească vibrează în tulnic
să crească fericirea în efortul zilnic.

din cutia Pandorei curg doar speranţe
zeii conduc ţara cu exuberanţe
păcatele iubirii se frâng în catedrale
când clopotele bat cu tainice semnale.

iarnă amăgirilor se strecoară sub piele
reverberează-n codri dansul nebun de iele
anul care a sosit promisiuni aduce
bugetul e sărac cu împărţeli năuce.

ce mult aş vrea raiul de primăvară
să aibă bunăstare şi-n oameni să răsară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu-i profet

Nimeni nu-i profet în ţara lui,
Chiar de-i în Vaslui, în Covurlui,
m-aţi iubit, apoi iubirile s-au dus,
ca Fugara din romanul lui M. Proust,
nu scriu simplu, nici prea complicat,
nici izvorul nu e nesecat,
sângerez în taină asta ştiu,
cui, ce-i pasă? Moartea nu-ştiu-cui?
Altul vine, înfloreşte ca un pom,
Oameni suntem, unii mor în somn,
Alţii dintr-o vorbă, de cuţit,
mi-e ruşine să vă spun că v-am iubit.

Ai fost suspendat, îmi spune prietenul,
Mă simt ca un aerostat plecat în explorări importante,
Îmi vin semnale de la Pasărea Măiastră,
De la diverse stele căzătoare,
Un cotoi miaună jos cuvinte mieroase,
Cotoiul este Bulgakov în haine de gală,
Plutesc şi nu-mi găsesc pixul, al naibii pix,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr (16 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nevoie de formă

Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău şi casa ta
către cimitir,

mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise şi vei realiza
că noi am fost mereu împreună.

Eu sunt esenţa clară a conştiinţei
din fiinţa ta, aceeaşi în extaz,
ca şi în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.

În acea noapte când, eliberat de frica şerpilor
şi de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, priveşte candela deja aprinsă,

miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.

Acest tumult al inimii este semnalul meu

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta poetul

Cânta poetul, tot ce mişcă
făcând abstracţie de putregai.
Din raiul său mai trimitea semnale,
spre mult râvnitul vostru rai,
aripi de gând şi lacrimi de cuvânt.

Dar cine să-l audă!
Pământenii cu antifoane în urechi,
gângănii în virtutea inerţiei,
sfâşie clipe în perechi
şi-nalţă ode bucuriei.

In lumea lui tot stând de veghe,
la zborul scund al clipei lor,
El, demiurgul tot mai crede
că întrupându-se în DOR
îşi va găsi la ei, pereche.

Şi dând cuiva nemărginirea,
din ochii-albaşti-ai vieţii sale,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irespirări

Îmi pun probleme de conştiinţă,
viaţa nu este o necunoştinţă,
la drept vorbind, nu e nici o scofală
să te prefaci că mergi şi la şcoală,
să te-ntâlneşti cu doi drumeţi,
unul e Sfântul, cel-alt - glumeţ,
dar este Domnul, te sperii niţel,
cine eşti tu să vorbeşti chiar cu El?
Dar Domnul spune – " Eşti creaţia mea,
Fii demn, te rog, spune ceva,
Acolo, un fel de mărturisire",
i-am spus că nu am trăit în neştire.

Între-un general şi un cioban,
Nu este nici o deosebire
De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă,
Cam aşa spunea Jean Jacques Rousseau,
Iar frumuseţea femeii
Nu cunoaşte oprelişti,
Eşti prea familiar, spune birjarul,

[...] Citeşte tot

poezie de Boruis Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!