Poezii despre iubire și sfârșit, pagina 2
Tu ai iubit
Tu ai iubit,
și depărtările au cântat în tine asemeni unor harfe,
toate cântecele pământului și ale mărilor,
cântece pentru călătoriile fără sfârșit, pentru călătoriile fără urmă
pentru toți cei ce se desprind de țărmuri și se duc departe...
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnii spontane
Nu știu de ce te iubesc
deși Einstein
este
egal
cu
mc
pătrat
C-un
singur
sărut
Se
poate
face
rost
De-o
primăvară
ultravioletă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste și ură. Sfârșit...
Și te urăsc nespus când tu imi taci!
Nu știi ce-nseamnă verbul a iubi...
Și prin tăcere... nu știi ce îmi faci...
Iar ce simțim... se va risipi.
Și te iubesc mai mult de ai visa...
Ești unicul ce inima mi-a luat-o!
Și totul fără voia mea...!
Dar tu, iubirea mi-ai certat-o!
Și ură și iubire eu resimt...
Mă duci la limite și mă provoci în mine!
Și mă învârt în cerc, același ritm...
Și extaz... dar și multe suspine!
Și a venit și ceasul să aleg...
Nu pot trăi în valuri viața toată!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngrozitor
Uneori mă gândesc
la sfârșitul lumii.
Viruși, comete, cataclisme.
Atunci mă tem
Ce se va întâmpla cu copiii mei?
Îmi învăț fiul să fie curajos,
Să iubească viața și oamenii,
Și poate cum să supraviețuiască.
Dar să nu fixezi, Doamne,
În fiica artistă
Amurgul omenirii.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Întind o mână spre un vis
Dar strâng în palmă numai vântul!!!
Și înțeleg că nu-mi e scris
Să te ating, decât cu... gândul...
Ești doar un dor, un strigăt mut,
Neîmplinită mângâiere...,
Iubire fără de-nceput
Și fără de sfârșit... durere...
poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre final
De la o vreme
Îți irosești setea buzelor
Cu apă de ploaie,
Pașii tăi șovăielnici
Uită deseori drumul spre casă.
Ieri ai uitat pe noptieră
Albumul cu amintiri frumoase
Și focul stins în sobă;
Iubirea noastră doar fum
Irosindu-se prin livada
cu meri.
poezie de Mihaela Băbușanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oprire...!
Când sufletul îți plânge, bag de seamă,
Că nimeni și nimic nu-ți este bun...
Trăiești anxietate și în teamă
Și pe alocuri te crezi chiar și nebun...!
Când zâmbetul nu se mai naște pe-a ta față...
În inimă ai cioburi și ești frânt!
Iar viața ta, subțire ca o ață,
Simți că este ca o frunză-n vânt...
Și în final, totul e despre iubire...
Nu te numești om de nu iubești!
Rămâi praf, nisip și amintire
De nu ai depășit ceea ce ești!
Și sunt îndrăgostită și mă doare...
Când dragostea ce-o am nu îmi răspunde,
Când eu o strig, dar a mea chemare
În a sa inimă nu îi pătrunde...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai văzut vreodată ploaia?...
Ai văzut vreodată ploaia?...
Știu, iubito, îmi spui «nu»,
Mohorâtă e odaia,
Eu sunt tu.
Murim străini pe zi ce trece,
Și timpul este amorțit.
Tu ai plecat cu toamna rece,
Eu sunt sfârșit.
Lacrima mi-o las în noapte,
Sting cu ea orice văpaie.
Numai clipa n-o pot stinge,
Eu sunt ploaie.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Adolescentina
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură
De câte ori am tresărit
La fiece mișcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.
Ș-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Și lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.
O, dac-ai ști de câte ori
Nopțile albe, nedormite,
Ți le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,
Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârșit
Durerei nesfârșite!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și sfârșit, adresa este: