Poezii despre iubire și smochine, pagina 2
Frumoasa altor vremi
Tu mă adormi, căci porți miros de lapte
Și-n părul tău curg râuri cu smochini,
Iar pe genunchii-ți roz iau foc în noapte
Vechi acatiste scrise-n iambi felini.
Atunci când popii, galbeni, cad în transă,
Când falși fachiri se scurg pe funii-n jos,
Lovindu-mă de frunze-ți cer o șansă
Și pregătesc pocale cu spumos.
O, tu, sălbatico, ce porți în vene
Suav parfum de străzi și de-nserat,
Lasă-m-o clipă să-ți fac vânt cu pene
Și să te ung cu-arnică pe păcat!
Tu cea crescută-n nunți de felinare,
Împărățind hoteluri de nevoi,
Aprinde-mi foc și scrâșnet din amnare
Și-apoi aruncă-mi zdreanța în noroi!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La (im)perfect
[file de jurnal afectiv]
se crease diversiune
oamenii purtau măști... aruncau
cu sentimente și confetti...
pe nimeni nu interesa propriu-zis
oprirea finală
trădarea trecea drept faptul divers:
nimeni nu intenționase pe nimeni să rănească
doar clipa!
clipa asta!
își revendicase dramul de libertate
fățărnicia!
(se uitau păsări... ignorau transformarea fatală)
îți aminteai vag de mine
femeia parțial conservată
într-o poză digitală
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Câtă vreme nu s-a-nchis Cartea Mântuirii,
cât Isus mai poartă-n răni sângele Iubirii,
cât mai poate pâlpâi jarul sub cenușă,
stai și-ascultă. Domnul tău bate-acum la ușă.
Dacă azi e-n preajma ta, e că vrea să-ți spună
gândul cel mai minunat, vestea cea mai bună.
Nu-L lăsa să plece trist. Poate niciodată
mâna Lui la ușa ta n-are să mai bată...
*
Iată mortea lui Adam.
Izgonit din slavă,
inima-i tânjise-n el, tristă și bolnavă.
Și, trăind pe-acest pământ anii de căință
nouăsute și treizeci, au luat ființă
de la el popoare-ntregi ce-au umplut pământul
de păcat și de blestem.
Presimțind mormântul,
și-a chemat Adam pe-ai săi, capi de ginți și nații,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirelui Cel Sfânt -- onoare
Gloria de Dumnezeu vreau Isuse să ți-o cânt
Să-ți dau slavă și onoare de aici de pe pământ
Vreau Isus în veșnicie Numele să ți-l cinstesc
Pururea o Doamne mare eu vreau ca să te iubesc
În lumina Ta curată vreau viața să îmi fie
Ca să-ți cânt iubirea sfântă o Isus în veșnicie
Leagă-mă azi și mai mult Doamne de a Ta Ființă
Să trăiesc viața sfântă ca să-mi dărui biruință
Ia-mă astăzi sub aripa Ta Isus de Dumnezeu
Pentru veci să-ți aduc slavă și să fiu un rob al Tău
Îmbracă-mă în lumină o lumină eu să fiu
Domn și Mire pe vecie eu Isuse să te știu
Căci mă vreau pe brațul Tău pașii Tu să mi-i conduci
De mână Isus al meu numai Tu să mă apuci
În viața mea pribeagă Doamne Tu să-mi fii sprijin
Ca doar Ție o Isuse pentru veci să mă închin
Să-ți aduc cinste și slavă Mire drag Mire Divin
Azi mă doare o Isuse căci puțin te-am cunoscut
Mire al dragostei Divine ce-mi ești soare și-mi ești scut
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bun rămas
Erau străini. Pescari trudiți,
cu fața suptă ca smochina.
Și-ar fi rămas tot risipiți
ca niște maci printre căpiți,
de nu i-ar fi cules Lumina!
Erau străini. Și-ar fi rămas
îndepăratați pe totdeauna.
Dar când acel ciudat rabin
schimbă la Cana apa-n vin,
ei au simțit că toți sunt una!
De-atunci prin câte au trecut!
Cum mai puteau străini să fie?
Așa a vrut Isus cel bun
ca-ntr-un sublim trecut comun
să-i lege-n snop pe venicie!
Și-n adevăr, de-atâta har
ce-l revărsa mereu Prea'naltul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șasea elegie
De câtă vreme stau, smochinele, privind
cum înflorirea-ți nimicești aproape-ntreagă,
și cum, nelăudată, pura taină-ți treci
în de timpuriu roditul fruct.
Șerpuitoarele tale ca flautul fântânii ramuri
înduplecă seva: și ea țâșnește din somn
netrezită aproape, în culmea celei mai unice împliniri.
Iată aidoma dumnezeului serii în lebădă.
... Noi, însă, vai! întârziem
cu gloria dezbobocirii lovind înșelați
în zăbovitul sâmbure al pământescului rod de pe urmă.
Puțin cei ce simt atât de adânc nevoia de a purcede,
încât inima lor să ardă la zenit
când, ca o mângâietoare adiere de noapte, ispita înfloririi
le-atinge tinerețea gurii și, din pleoapele lor, prospețimea:
poate eroii și poate hărăziții din adolescență pieirii,
cărora marele grădinar moartea le-a îndoit altfel vinele.
Încumetători sunt aceia: depășindu-și propriul zâmbet
și-asemănători curtenilor din blândele vederi săpate la Karnak,
deschizând alaiul regelui învingător.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ion Caraion și Petronela Negoșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XV
Ne duce-acum un țărm al ăstui scoc,
iar fumul din pârâu deasupra-i zace
scutind și maluri și-apa jos de foc.
Precum de teama undelor fugace
spre ei, între Cassand și Brugg flamanii
fac stavilă ce mării-oprire-i face,
sau cum de-a lungul Brentei paduanii
le fac ferind și vile și castele,
când intră-n martie-omătul Chiarentanii,
astfel erau făcute-aici și-acele,
dar nici înalte-atât, nici groase nu,
oricine-a fost cel ce-a clădit la ele.
Era departe-n urmă crângu-acu,
încât de m-aș fi-ntors, dorindu-l iară,
eu n-aș mai văzut nici unde fu,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proorocie de sfârșit (Matei 24)
Din Templu când a ieșit
Ucenicii I-au venit
Pe când Isus tot mergea
Templul spre a-I arăta.
Isus însă le-a vorbit:
"Vedeți Templul strălucit
Adevărat spun, va fi odată
Nu va sta piatră pe piatră".
Apoi pe munte s-a dus
Pe-a Măslinilor în sus
Ș-ucenicii L-au oprit
C-aveau multe de vorbit.
"Spune-ne, când s-o întâmpla
Și ce-ai spus va fi așa
Care-i semn la a Ta venire
Când veni-vei din mărire".
Ș-atunci Isus de sfârșit
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miercurea păresimilor
I
Pentru că nu sper să mă întorc din nou
Pentru că nu sper
Pentru că nu sper să mă întorc
Să-mi doresc ce e dat unuia sau libertatea altuia
Nu mă mai căznesc să mă căznesc cu astfel de lucruri
(De ce și-ar mai întinde aripile bătrânul vultur?)
De ce să mai jelesc
Ștearsa putere a unui obișnuit ținut regesc?
Pentru că nu sper să mai cunosc
Neputincioasa glorie a unor vremuri bune
Pentru că nu cred
Pentru că sunt sigur că nu voi avea parte
De singura putere adevărată și trecătoare
Pentru că nu mă pot adăpa
Acolo, unde copacii înfloresc și apele izvorăsc, căci totul
este nimic iarăși.
Pentru că timpul este numai timp
[...] Citește tot
poezie de T.S. Eliot, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Permisiuni (distihuri inspirate după dictonul latin "Quod licet Iovi non licet bovi")
Ce-i permis abilului
Nu-i și imbecilului.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis și ageamiei.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis nicicum prostiei.
Ce-i permis academiei,
Nu-i permis și neroziei.
Ce-i permis activului
Nu-i permis pasivului.
Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis și belicosului.
Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis și ticălosului.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și smochine, adresa este: