iubire şi trenuri

Poarta spre fericire

A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieţii
nu mai opreşte în gară...
Aleargă
pătând şinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în braţele morţii...

În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
şi deschide-i
poarta spre infinit...

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu forţa iubirii

Cu forţa iubirii
Florile, copacii, zburătoarele,

Cu forţa iubirii
Trenuri, avioane, vapoarele,

Cu forţa iubirii
Copiii în jocul lor de zaruri şi cerc,

Cu forţa iubirii
Fetele privind printre draperii,

Cu forţa iubirii
Oamenii îndrăgind cerul,

Cu forţa iubirii
Totul deveni într-o bună zi nemuritor.

poezie clasică de Maurice Careme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1217

închiriasem o căsuţă poştală
în care trenurile nu aveau intarziere
locomotiva era tot 1217 LDE
în telegrame nu scria stop
doar vino hai mai ramai
agatat de scara
ultimul corespondent de razboi
transmitea dintr-o vara totala
am fost n-am murit
mai rau am plecat cu tot cu gara
unui oraş în care n-am mai iubit

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic...

Trecut-au anii, fără sens şi rost,
Sărutul tău... s-a şters, cum nu a existat...
Nimic am înţeles, că de fapt a fost,
Rămâi o amintire, care a expirat.

Fost-ai mult iubit, cum nu poţi înţelege...
Dar ai tratat povestea ca nimic!
Ştiu că în iubire, nu există lege,
Iar timpul te-a făcut din mare, să fii mic!

Totul se divide, nimic nu dăinuieşte!
Timpul pentru mine... este un duşman...
Inima mai speră, deşi se-mpotriveşte,
Mintea e lucidă, dar totul e în van!

Dragoste şi ură, simt eu pentru tine,
Ai rănit zâmbind, un suflet ce te-a vrut!
Inima zvâcneşte în cioburi de suspine,
Nimic este acum... ca tine: gol şi mut.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gară pentru mâine

treci ca un tren de ninsori
prin liniştea mea
cu storuri trase
şi inimă deschisă

ce mai face zâmbetul tău?

eu descopăr oglinzi
ochii nu mint niciodată

te caut
bolnavă de înger

şi Doamne
câtă iubire încape
într-o noapte de om

poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi toamna

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi

Un suflet trist pe linia de tren,
Dezamăgit de dragoste şi-njunghiat,
Cântând în continuare acelaşi trist refren,
Ce într-o melodie cândva l-a ascultat,
Se luptă între gânduri şi tare e speriat,
Cu o icoană-n mână şi-o lacrimă pe faţă,
Priveşte o lumină ce vine către dânsul,
Şi amintiri în fugă în ochii lui se zbat,
Să îi reamintească că nu e vinovat,
Şi chiar de l-a lovit aşa o crudă viaţă,
Nu-şi are rostul plânsul şi inima de gheaţă...
Şi prinde poza-n mână cu ură şi tristeţe,
Şi dă un pas în spate şi-ajunge pe peron,
În urmă ea rămâne întinsă pe hartie,
Şi-alături stă cu dânsa o tristă poezie,
Că mare-ar fi păcatul să uiti de tinereţe,
Şi cine a prins frică de dragostea de vară,
E timpul să înveţe să mai încerce iar,
Să-i fie dat din ceruri măcar a doua oară,
Să fie iubit sincer,

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e simplu să iubeşti o femeie

Nu e simplu
să iubeşti o femeie
ea înalţă speranţe
ca pe nişte zmeie
spre un cer anost
o adori ca un prost
apoi sinceră spune
de azi
nu-ţi mai fac
iubitule
gem de prune
nu mai eşti
făt -frumosul obscen
defilând la fereşti
plin de zen
nu mai simt, bă, nimic
eşti un viezure
un viezure mic
pari un tren fără gară
merg acum

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!