Poezii despre iubire și viscol, pagina 2
Zidiți în dragoste
Vino - însetați de curgerea eternă -
Să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
Și peștera, sorbind, să ne înghită
Pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
Din muntele de marmură, o pernă
Cioplind, pentru o dragoste eternă,
Când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol și e ură -
Îmbrățișati cresc țurțurii în plete
Timpul s-a-ntors cu fața la perete
Și pân' la viitoarea picătură -
Un secol e și tu îmi dai o gură
Ce ține și de moarte și de sete.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum te vreau
Unghiile au rămas în carne
căutând litere-
rădăcini telurice de suflet.
Dacă te vreau ploaie,
literele vor iubi,
pipăind aerul cu trupurile.
Dacă te vreau viscol,
am să mă așez la umbra
semnului de întrebare
cu obrazul mușcat de cerneală.
poezie de Alina Cristiana Sandu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion
Păcatele mele! Pe fruntea ta,
la tâmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfârșitul meu:
m-am spânzurat de gâtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Și spânzur acum
de ramura gâtului tău
și acum trage greu,
greu apăsând pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoșătoare medalie.
Binecuvântato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva să te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Și medalionul aruncă-l
[...] Citește tot
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impresie de iarnă
Roua înghețată își lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciți sau poate, chiar...
Îndrăgostiți.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizați,
de viscolul întunecat
și de-un dor blestemat...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai e vreme,iubite
Risipind nenufari în pirogi arămii,
În iatac solitar se rotesc veșnicii.
E facerea lumii și e ziua întâi,
Mai e vreme, iubite, mai e vreme, rămâi!
Viscolit de cocoare, mi-e visul stingher,
Prea departe de mine, aproape-i de cer,
Nu-i scăldat în zenit întunericul viu,
Răsăritul nu e trandafir purpuriu.
În tăceri răstigniți, ne-om întoarce-ntr-o zi,
Ne-om scrie povestea, ziua-a doua va fi,
În iatac solitar s-or roti veșnicii,
Risipind nenufari în pirogi arămii.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru suflet
Te-am așezat în palme,
suflete,
să zbori înalt
printre flori de cais,
îndrăgostit de lume
și de soare.
Încrede-te...
Osia cerului prinde-o în lumină,
viscol să nu cunoști
în ochi cenușiul.
Și apoi,
rodii parfumate gustând,
suflete,
desfată-te până târziu...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiri ucise pe pământ
Doar amintirea poate să-ți măsoare
Prin viscolul plecării fără sens,
Clipa în care-ai inventat ninsoare
Peste destinul ce ți l-ai ales.
Doar amintirea te mai ține minte,
Și-ți caută în cioburi de oglinzi,
Sărutul îmbrăcat în vechi veșminte
Cu care iernii veșnice te vinzi.
Și dacă nu-ntelegi, de vină nu e
Răceala ce-ai lăsat-o în cuvânt,
Ci... poate, o greșeală care-ți suie
La cer, iubiri ucise pe pământ.
poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului (la Lord Byron)
O! tu, ce încă lumea nu știe al tău nume,
Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuși în lume
Sau bunu sau fatalu geniu, Byroane! ori cum fie,
Iubesc d'a tale cânturi selbatec'armonie,
Precum iubesc și vântul și trăsnetul când cade
ș'amestec al său urlet cu vifore turbate!
Te'ntoarce, îți ia rangul la prima-ți stea divină,
În rândul celor apți de glorii de lumină,
Ce Domnul c'o suflare le-a dat însuflețire,
Spre amoru și spre a crede, să cânte a lui mărire!
poezie celebră de Lamartine, traducere de Alexandru Pelimon
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțuri de gheață
În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt înghețată
Țurțuri de gheață atârnă greu
Inima in sloiuri e întemnițată
Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele și cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâșietori
Prin vene-mi îngheață nopțile albe,
Lacrimile-mi, țurțuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheață-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit
Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranța că iubirea va topi gheața
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Și primăvara-mi va lumina iarăși fața
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul vieții
Mă ascund în ninsori
să nu mă viscolească
vântul uitării,
fulgi de vise
în căutarea zilei,
mulțimi de gânduri
trezite...
dor regăsit în lumină târzie
din singurătate
pași ratăciți de timp
pe țărmul anilor
în labirintul
depărtării
confuz și întunecat
iubirile
se nasc și mor
deci există...
mâinile se împreunează
pe copacul vieții
plin de zăpadă și muguri.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre iubire și viscol, adresa este: