jucării şi suflet

Flori cu parfum de tei

Alunecă într-un vis
Florile cu parfum de tei.
Se risipesc la marginea sufletului de copil,
Ca maiapoi să alerge sub umbrela pleoapelor grele,
Căutând libertate,
Dincolo de prezent.
Peştii prezentului se prind
În undiţa de lumină.
Este atâta surâs în inima noastră
Ca a evadat în grădina în care
Curcubeul şi-a făcut leagăn.
Haideţi cu mine, copii,
Să alergăm prin parcul
Cu vise şi jucării!
Este lumină în noi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de Crăciun

Iarna s-a prăbuşit peste aşteptările oamenilor
cu nişte amplitudini care se mişcă mereu,
eu te întreb cum poţi rămâne constant
când totul pare să se îmbrace anormal
după un scenariu necunoscut din timp.

Oricum şi sufletul meu se joacă cu anotimpul
face un om de zăpadă în curtea casei,
împodobeşte bradul de crăciun şi-i cântă,
iar tu eşti aşa de înduioşată şi visezi privindu-l,
într-o copilărie întârziată în care se joacă nepoţii.

Îl aşteapă pe Moş Crăciun şi bătrânul vine,
dar are şi el pretenţiile lui exagerate ca şi copiii,
se cântă, se spun poezii scurte şi chiar poveşti,
dar soseşte noaptea, copiii-s somnoroşi, moşul la fel
şi uite aşa trece minune de frumos şi dragoste.

Doamne ce de jucării, dulciuri, hăinuţe etc...
dimineaţa e mai săracă, nu mai vine niciun moş,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus retrograd

îmi aşez timid bătăile inimii pe tâmplele lor
şi-i surprind pe toţi cum le scutură
ca pe nişte frunze uscate de tei
rătăcite în păr la sfârşit de vară

le adun mereu resemnată
cu grija unui copil ce-şi strânge jucăriile

de fiecare dată le găsesc tot mai goale
dar tot mai grele
- golul din suflet atârnă cel mai greu -
încerc să-l umplu cu utopii,
să-l ţin în aer
ca pe un balon cu aer cald,
dar simt că mă fur singură la cântar

azi e despre adevăr

poezie de Iulia Ardelean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii fiul meu

nenăscut din apele toamnei
din chinurile foamei de dragoste
din cuvântul versului scris
pentru femeia pe care am iubit-o
şi nu te-a născut din ură şi teamă
din pustiul sufletului însetat
din focul cel tainic ieşit de la gura
care a sărutat-o nebuneşte
din golul aruncat pe trepte
din liniile drepte şi lut modelat orbeşte
cifrul ascuns cu grija unui început
din rândurile citite la lumina lunii
din jarul aprins de ochii femeii
ciudate jucării ţi-am modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia copiilor bolnavi

Mulţi copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viaţa-i face luptători,
Prea subit şi prea devreme.

Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereţii gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.

Jucării la colţ lăsate,
Păpuşele, ursuleţi,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleţi".

Perfuzii şi furtunaşe,
Plânsete şi găngureli,
Trupuri firave, golaşe
Dând sorţilor socoteli.

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vreau

Când vreau să tacă zgomotele
Îmi scot amplificatorul de sunete
Şi mă asigur că nu mai pot auzi
Nici lacrima, nici durerea sfredelind sufletul.
Canalul auditiv este ca un hublou
Ce se deschide spre nicăieri,
Căci acolo este uitarea de lumea din jur.
Ciocanul, scăriţa şi nicovala,
Timpanul şi nervul auditiv
Sunt singurele jucării pe care le recompun
Cu puterea gândului.
Şi atunci pot auz în mine
Dincolo de disperare şi voci...
Atunci îmi pot auzi sufletul
Şi bătăile inimii –
Singura certitudine că exist.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de revelaţii cu iubire şi lumină

Moş Nicolae vine pe acest sfânt pământ
vine cu desaga cu daruri speciale
răspândeşte dragoste lumină prin cuvânt
destramă întunericul cu forme abisale.

aduce la copii dulciuri şi jucării
la părinţi împarte din tradiţii străvechi
speranţe, sănătate şi multe bucurii
pe tineri îi ajută să-şi afle perechi.

netezeşte drumuri prin inimi deschise
cerul îl ordonează cu armonii de suflet
deschide minţile cu-nvăţături admise
ca în zi de sărbătoare cu mare răsunet.

este zi de revelaţii care îmbracă vise
lumina din iubire răzbate prin sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil încă

E ziua mea de-ncepător, ca-ntotdeauna;
tot mi se spune, de-altul, ce să fac,
debusolat,
mai rău decât în prima zi de viaţă,
de când zac,
când nici nu mă ştiam de c-aş fi existat
şi tocmai de-aia, de atunci mă-nşirui boroboaţă-n boroboaţă
într-una, într-una.

Întreb din nou, plictisitor, aproape enervant,
ce oare mă aşteaptă iar
şi n-am niciun răspuns
de la Părinte...
veşnic tot reînvăţ abecedar
şi-s tot neajuns,
rămân mereu cu aceeaşi minte,
un minuscul de aspirant...

Strig, vreau, în gura mare, altă şi alta, jucării
şi nu am bani îndeajuns,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine iarna

Totu-i alb şi amorţit,
Vis de nea se aşterne iară,
Viscolul geme cumplit,
Iarna s-a întors în ţară.

Cu veşminte-mpodobite
De steluţe argintii,
Cu sărbători cât mai multe
Şi cu daruri la copii.

Săniuţele zglobii
Iute trec pe derdeluş,
Oamenii de nea, hazlii
Noaptea-şi caută culcuş.

Brazi înalţi, împodobiţi,
Vitrine strălucitoare,
Cozonaci gustoşi şi mulţi,
Cu miros de sărbătoare.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdută şi stricată...

Femeie, tu, din vremuri ancestrale
Îţi caţi de lucru pe la mahalale.
Cu sânul tău căznit şi stors de vlagă,
Cu-n trup, mâncat de bube, ca-ntr-o plagă,
Îţi practici meseria ta scârnavă,
Fiind o oră sau o noapte sclavă.
Te bălăceşti în zmârcuri de păcate,
Nici prin mătănii nerăscumpărate.
Boită în vopseluri de paiaţă,
Ce îţi acopăr obosita faţă,
Cu trupul ofilit de-atâta trudă,
De veacuri ai o meserie crudă.
Amestec eşti de boli şi dezmăţare;
Adusă pân-aici de disperare,
Sau poate-mpins-ai fost de sărăcie
Uitând, femeie, de a ta mândrie.
Izvor eşti tu de patimi şi plăcere.
Aspiri şovăitor spre decădere.
Ai sufletul golit şi mintea stearpă
Privită eşti de toţi, ca o otreapă.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!