Poezii despre lașitate, pagina 2
Totem
Potăile au încolțit un lup.
Le-aude hămăind tot mai aproape.
Fac cerc în jurul lui, să nu le scape,
Se bucură că-l latră și că-l rup.
Iar el stă neclintit în luminiș,
Sub grei copaci, sub cerul greu, în soare.
Privește-n tulburi lumi interioare
Cu ochii verzi și reci, întredeschiși.
Apoi dispare lin, el știe cum,
Căci haita latră laș, dar nu se-arată.
Dispare în pădurea eterată
La care nu ajunge nici un drum.
poezie de Eugen Dorcescu din Exodul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Construcție
Eu sunt un mare Dom care dorm.
Eu sunt o mare stea care A.
Degeaba curgeți voi, le-am spus
celor care curgeau,
Degeaba ați fost, le-am spus celor
care erau.
Nu există un viitor al trecutului.
Nu se poate spune ce ar fi fost
dacă ar fi fost.
Singurul lucru din viitor
nu există încă.
Și tot n-am să fiu iubit
pentru că lașitatea
este zidul cel falnic și de granit.
- Dar tu, dar tu ce faci?
zise Îngerul...
- Ce să fac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altceva
Fericirii-i este teamă.
Pot trăi și fara ea
doar că viața-i mai ușoara
fiind pentru cineva.
Dragostea se-ascunde lașa
in priviri ce sunt nimic.
Seara când ar vrea să iasă,
sufletul îmi e pitit
în cămări fără lumină,
printre cioburi de iubiri
care zgârâind, alină
doruri aspre, ochii plini...
Astăzi cred în fericire
ca-ntr-un Dumnezeu pierdut
ce plecând din a mea fire,
mi-a luat tot ce am avut.
poezie de Ana Liana Sabau
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Președinților României de după Loviluția din Decembrie 1989 (pamflet)
I-ați umplut cu decorații,
Titluri, funcții, situații,
Pe cei care, bată-i vina,
Nouă ne-au adus ruina:
Hoți, escroci și impostori,
Criminali ce-ți dau fiori,
Hahalere prădătoare
Numai bune de-nchisoare,
Lașii și nevertebrații,
Toți rușinea astei nații!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (8 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de orgoliu
m-am născut ca să ofer iubire
dar n-am primit ce-am dăruit
iar îngerii mei se ceartă
și trag de mine
când în sus când în jos
mă rog să câștige cel alb
deși cel negru se joacă cu inima mea
amețită de falsa credință din jur
printre impusele tăceri
se ascund viori plângând
la colțul lașității
o aripă se desprinde
deși se mai zbate încă
să mă ocrotească dar...
sângele roșu colorează urmele pașilor pierduți în nămolul dezamăgirii
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc trist
-,, Țară, țară, vrem ostași!"
Nu inculți, corupți și hoți...
Vrem în frunte patrioți
Nu conducători borfași.
-,, Țară, țară!.." triumfali
Defilăm, mereu mai jos...
Viitorul "luminos"
Pregătit ni-e de penali.
-,, Țară, țară...!" vrem, nu vrem,
Am ajuns din nou vasali...
În străine curți hamali
Moși și babe să ștergem...
-,, Țară, țară!..." suntem lași,
De aceea vrem ostași...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lașitate
Împreună,
n-am fost
și nu vom fi
niciodată,
pentru că dragostea
avea altă formulă,
iar noi,
doi muritori de rând,
n-am știut-o.
Și chiar dac-o aflam,
nu eram capabili
să ne bucurăm de ea.
Purtăm
prea multă lașitate
în spate,
lașitate ce ne-a doborât...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rimă către sine I
Aroma-ți învie când răsufli durere
Nu-ți cauți făclie să simți cum învie
Și cauți sarcasm în orice plăcere
Îți place să simți cum cauți furie
N-am armă să lupt cu demonii tăi
Și vreau să fiu laș să nu mă afund
În groapa cu demoni și oamenii răi
Care cu toții cu ei te confund.
poezie de Mădălin Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport către Mihai Viteazul
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanșardă,
Și tulburelul spumegă în căni.
Viteazule, tu să ne ierți de toate,
Că zgribuliți intrăm între coperți,
Dar gângăveli, trădare, lașitate
Nu-ți cerem și n-ai dreptul să ne ierți.
Și parcă n-au trecut, atâția, anii
Și e nevoie iar de-un braț bărbat,
La fel de greu o duc și azi țăranii
Și granițele s-au fragilizat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lașitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lașitate, adresa este: