Poezii despre lașitate, pagina 2

Lașitate
Împreună,
n-am fost
și nu vom fi
niciodată,
pentru că dragostea
avea altă formulă,
iar noi,
doi muritori de rând,
n-am știut-o.
Și chiar dac-o aflam,
nu eram capabili
să ne bucurăm de ea.
Purtăm
prea multă lașitate
în spate,
lașitate ce ne-a doborât...
poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!




Raport către Mihai Viteazul
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Românii cei mai aprigi fac de gardă,
Spre vindecarea fiecărei răni,
Octombrie, lumină revanșardă,
Și tulburelul spumegă în căni.
Viteazule, tu să ne ierți de toate,
Că zgribuliți intrăm între coperți,
Dar gângăveli, trădare, lașitate
Nu-ți cerem și n-ai dreptul să ne ierți.
Și parcă n-au trecut, atâția, anii
Și e nevoie iar de-un braț bărbat,
La fel de greu o duc și azi țăranii
Și granițele s-au fragilizat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Violența domestică
Stii tu oare cât te doare
Când o palmă oarecare
Te lovește-n grabă mare?
Știi tu oare că Ionică
Ia exemplul fără frică
De la Ion si dă-n amică?
Lașitate, răzbunare,
Animalic-retardare,
Violență-ncrâncenare,
Toate aspru pedepsite,
Fără stres, puțină minte
Rezolvarea-i in cuvinte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Copacul
În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Și simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.
Din când în când trăznește mânios
Și se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.
Cuprins de lașitate, fug pe câmp
Și picurii mă-ndosie de mijloc.
El își asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-și dea foc.
Singurătatea asta care fuge...
Singurătatea lui înfiptă-n lut...
Mă-ntorc plângând și îl cuprind în brațe.
Furtuna grea ne ține de urât.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Adoarme-ți corpul cu muzica vieții
încântă-te
uită de tine
singura dorință a ta
să fie non-dimensiunea.
Nu-ți dori să fii tu
dorește-ți să fii suflul infinit
omniprezent.
Transformă-ți visul uman
eroic
în visul imortal
unic.
Învinge-ți lașitatea
reîntoarce-te în necunoscut
încă nu-ți dai seama cât e de magnific?
încă nu-ți dai seama cât e de veșnic?
[...] Citește tot
poezie clasică de Cecilia Meireles
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt visul
Sunt visul adunat din claritate,
Săgeata luptătorului temut,
Scânteia radiind eternitate,
Sunt arșița din care vă sărut.
Sunt viscolul cu patimă adâncă
Spre care temerarii jinduiesc,
Chemarea pentru dragoste și încă
Fiorul, fulgerând dumnezeiesc...
Sunt focul liniștit de zile calme,
Amiezile mi-s pline de povești,
Duc cerul împlinirilor în palme
Și focul năzuinței omenești...
Mă roade, însă, cruda lașitate,
Icoana măscăriciului sperjur
Prostia ignorând integritate
Și sensul labirintului obscur...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ești?
Niciodată nu voi mai dansa
așa cum n-am dansat cu tine
deși, în joacă, timpul înscris-a
predestinatu-ți nume pentru mine.
Nu știu când ne vom întâlni
sau de ne vom cunoaște vreodată,
ales ești tu, din urmă sau dintâi,
niciunul sau același înc-o dată.
E prea târziu să fim o întâmplare
deși e chiar devreme să insiști
cu-atâtea mii de vorbe întâmplătoare
ce-ascund pretextul lașității că exiști.
poezie de Luminița Suse din Sacrificiul mirării (2002)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!


Recensământul lașității
Câți tâmpiți ai o în gând
trădători ce-ți stau pe umeri
n-ar încăpea pe pământ
cu iarba de-ar fi să-i numeri
Trădători ce-ți stau pe umeri
lași ce-ți gângăvesc pre limbă
pe care n-ai vrea să-i superi
când lenea abia și-o plimbă
Lași ce-ți gângăvesc pre limbă
n-ar încăpea pe pământ
tăcerea mereu și-o plimbă
vai tâmpiții din cuvânt
În van o Țepeș inimă albastră
bați în piept ca-ntr-o fereastră
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Luați exemplu
De o vedeti să le admirati
Doamnele ce sunt patrioate
Mai patrioate decât bărbați
Ce par tari dar plini de lașitate
Puterea de sacrificiu a lor
De a respecta sfânt eroilor
Doar mamele și femeile știu
Ele simt cum o pierdere a copiilor
Si luptă să le asigure viitor
Luați exemplu Vasilica, Veorica
De la o femeie ce e mămică
Asigurând viitor copiilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre lașitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lașitate, adresa este:
