Poezii despre libertate și timp, pagina 2
Dependență
Această dependență a umbrei de lumină
e chiar foarte jenantă
numai noaptea
își mai poate permite
o oarecare libertate
reușind chiar să-și râdă
de strălucirea întâmplătoare
sau de paloarea lunii
tot ce e de sine stătător
propriile împotriviri își învinge.
poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Topirea zăpezilor
Lasă gândul tău să zboare
Infinitul să-l străbată
Si vei fi atât de liber
Ca o pasăre măiastră
Lasă-ti ochii-n desfătare
In grădina cu aluni
Lasă-ti zâmbetul pe buze
Chiar de anii ii aduni
Lasă-mă să-ti merg alături
Prin troiene de zăpadă
Si topi-vom impreună
Iarnă albă după iarnă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa naște geana luminii
În urma durerii,
Clipa naște geana luminii.
În urma tăcerii,
vocea iubirii naște
sensul purificat
al dorinței de-a fi.
În urma umbrei secundei
se naște poezia...
Lumină tandră
a fericirii cuvântului
alergând
în pași de vals,
dăruind misterul
miezului universului.
Culoare și sunet
împletesc și lasă liberă să alunece,
spirala nesfârșitei geneze
a spiritelor,
libere să se scalde
în unda fericirii creației
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu arunca...
Nu arunca cu liniștea mea de pământ!
Nuuu!
E mănușa de catifea diafană
cu care mângâi ușor fața
încrețită a timpului.
Mă înduioșează resemnarea lui.
Mi se pare uneori
că a intrat în depresie
și stă amorțit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapă printre degete,
joacă șotron în părul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucă,
țipând isteric
de-atâta nesperată libertate.
Uite cum
unele, inconștiente,
alunecă de zor
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Libertatea noastră cea de toate zilele
Dulce mamă
limbă românească
niciodată-n teamă
gura n-o să te rostească
Ai contur de miere
fagure de dor
tu de-a pururi vrere
sus în tricolor
Libertate-a noastră
îți rostim vecia
limbă românească
tu ești România
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dincolo...
Am plecat spre cer, căci digul s-a rupt
Și am sperat în visuri, chiar dincolo de credință,
Dincolo de zbor
Am creat valuri în ape tulburi
Am zâmbit pentru frumusețea libertății cuvântului
Am pierdut trenul vieții de două ori
Probabil că voi pierde tot ce nu mi-e de folos
Am să zbor cu visuri cu tot,
Dincolo de creaturile veacului 21.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre fericire (După "Spre primăvară" de Șt.O. Iosif)
Voi divorța curând,
Nu-i raritate,
Va mirosi curând
A libertate.
Schimba-voi hoașca mea
Cu-o jună brună,
Că se răsfrânge-n ea
O lume bună:
Un chip așa senin
Cum nu găsești-
Prestează-amor divin...
De-nnebunești!
- Noi boli îmi dau ocol
Cătându-mi anii,
Iar bruna-n pas domol
Îmi toacă banii...
[...] Citește tot
parodie de Mirela Grigore, după Șt.O. Iosif
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Să-mi dai, Doamne, sănătate,
Libertate, întâi de toate,
Har bogat din zori în noapte,
Visele să-mi trec în fapte!
Să scăpăm de sărăcie,
Împliniri s-avem în toate,
La mulți ani, cu sănătate!
rugăciune de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăvoarele
Scrâșnesc zăvoarele de fier,
rostind cu strigăte de-osândă,
fantasma unui temnicer,
ce stă de peste veac la pândă.
Scrâșnesc zăvoarele pe rând,
ca tunetul ce vrea să-ntoarne,
cum marea geme spumegând,
ca fiare lacome de carne.
Scrâșnesc zăvoare pe la porți
sub meterezele cetății,
unde și-acum străjerii morți
păzesc rostirea libertății.
poezie de Mircea Ionescu-Quintus din Moara Dracilor (1999)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre libertate și timp, adresa este: