limba maternă şi suflet

De ziua limbii române

Limba noastră cea străveche cu rostirea dulce, sfântă,
E-o comoară nestemată ce-o păstrăm şi ne încântă,
Curge-n şipot ca izvorul, dulci fiori ne stăpânesc,
Zboară pe aripi de îngeri peste plaiul românesc.

În restriştile de vremuri, în durerea ei adâncă,
De vulturi ne-a fost păzită, gângurită-n vârf de stâncă,
Neamul ni l-a apărat sădind dragostea de ţară,
Nimeni n-a putut înfrânge existenţa-i milenară.

Graiul, pasăre măiastră ce pluteşte-n zboru-i lin
Ne-a adus lumină-n suflet răspândind harul divin,
De-or veni timpuri mai bune sau de vor rămâne reci
El ne va fi idealul ce va dăinui în veci.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba Română în cârciumă

Motto:
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteşte rea.
"Doina", Gr. Vieru

Iertaţi-mă, Doina şi Ion,
Şi voi aţi murit pentru EA!
Sub lampa de neon
Voi mărturisi ceva:
Ziua Limbii Române
A fost batjocorită
De o intrusă cinică,
Cu suflet de nalbă,
Şi-n mână c - o halbă.
Ea merită să fie hăituită, dar nu
Cu Ordinul Republicii miruită.
Mă arde şi mă istoveşte trădarea, cruda!
Am fost sărutată de Iuda,
Pe banii mei şi profanarea voastră!
S-a întâmplat in sfântă zi, de Limba Noastră!

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru fiul meu

Fiecare sunet ce trudeşte azi,
E gândul ce îmi răscoleşte anii,
Iar vuietul din crengile de brazi
E cânt de leagăn, cânt de nani-nani!

Cu bucuria ochilor în lacrimi,
Podgoriile nu se vor usca,
Tu, fiule, vei fi ferit de patimi,
E-armura care te va proteja.

Cu haina binecuvântării mele
Te-am învelit cu drag de când ai plâns,
Te-am închinat la lună şi la stele
Din prima clipa când la piept te-am strans.

Dar astăzi, fiincă eşti şi tu părinte,
Eşti tată de flăcăi buni şi voinici,
Să cerni prin sită bunul din cuvinte
Să-l dai şi lor, ca dar de la bunici.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima neamului

aveam aici, odată, o ţară minunată
străini acum în propria casă
casa nu mai este casă şi masa nu e masă
plâng la noi copiii în vatră
ne fug oameni de prin sate
plânge codru, latră câinii
nu e nimeni, doar jupânii
plâng oraşele pustii
aici lacrima iar plânge
suferinţă e în toate
plâng şi sufletele moarte din morminte despuiate
am ajuns neam uitat în pribegie
cine ştie, de mai ştie
vino Doamne să ne vezi
suntem morţi, mai suntem trezi
plânge azi pământul tău
că'i e dor de neamul său
ţipă în zadar Carpaţii
marea e azi lacrimă nestinsă
curg şi gânduri şi păcate

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea poetului

O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îţi cad la picioare.
Fii drept şi pedepseşte pe cruntul ucigaş
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ţi judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloşi!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)

Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-şi mândra frunte!...
Ocara lumii şi minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Şi singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... şi-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Şi corul laudei deşarte
Şi scuza foanfă pentru dânsul
În faţa împlinitei soarte?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihail Lermontov din Poezii (1959), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea, iubită mamă ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ţinut pe braţe şi la sân ne-ai ocrotit,
Inima ţi-am dăruit-o, ai fost veşnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.

Supărată mergi prin lume cu cosiţa despletită,
Trupul ţi l-au sfâşiat şi harta ţi-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat, cu iubirea ta fierbinte
Ai făcut să se jertfească toţi eroii din morminte.

Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simţim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoşească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.

Ţi-au plecat feciori de-acasă, de izbelişti, prin străini,
Nu-ţi mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf şi pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranţă pentru vremuri viitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, iubită mamă!

Ţara mea, iubită mamă, ce la suflet ne-ai primit,
Cu drag ne-ai ţinut în braţe şi la sân ne-ai ocrotit,
Inima ţi-am dăruit-o, ai fost veşnic primitoare,
Astăzi suferi umilită, numeri zilele amare.

Supărată mergi prin lume cu cosiţa despletită,
Trupul ţi l-au sfâşiat şi harta ţi-a fost ciuntită,
În Unire ne-ai chemat cu iubirea ta fierbinte,
Pentru tine s-au jertfit toţi eroii din morminte.

Aspru flutură în vânt tristul nostru tricolor,
Ne simţim străini acasă, fără patimi, fără dor,
Vatra noastră strămoşească au dorit-o ruinată,
Să ne-o vindem pe nimica, să ne fie-nstrăinată.

Ţi-au plecat feciori de-acasă, de izbelişti prin străini,
Nu-ţi mai calcă iarba verde, calcă pe cărări cu spini,
Praf şi pulbere-a rămas din ograda-nfloritoare,
Ai pierdut orice speranţă pentru vremuri viitoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ski în Austria cu Luceafărul nostru şi cu chinezii

(Un impact între Eminescu şi lume)
Chinzoaicei Lu You Hua – zisă Lisa şi băiatului ei Wang Rui

"Eşti un tip curios!? După ce mi-ai dat mie bucata de slănină
pe care ai fript-o pentru tine,
ce vrei să îţi mai spun din ţara mea?"

- Recită pentru noi o poezie în limba chineză,
îi spun. Rostirea limbii chineze mă uimeşte...

"- Bine, o să îţi recit o poezie a noastră, de bază,
şi pe urmă băiatul meu o traduce în engleză."

(Cum se poate descrie cu o imagine
rostirea limbii chineze? Cam aşa:
– o pasăre zboară într-un pom şi sărind
de pe un ram pe altul, la fel şi cântă –)

Ascultăm uluiţi poezia, de parcă prietena noastră adhoc,
drăgălaşă ar dansa cu glasul ei, ca acea pasăre, de pe o crenguţă pe alta.

[...] Citeşte tot

poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!