Poezii despre locomotive și viață, pagina 2
Pe malul Oltului
Pornind din Lotru spre Cornet,
Șoseaua urcă-ncet... încet...
Ținându-se parcă de mână
Cu linia ferată,
O vecină,
Ce-i pare totuși o străină,
Fiindcă nu seamănă cu ea,
O biată bătrână șosea
Banală -
Dar națională!...
Șoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,
Proptindu-se doar în copacii ei...
Urcă tăcută
Și timidă
Ca o omidă...
În timp ce linia ferată
Urcă țipând,
Parcă-ar fi beată,
Ca și locomotiva "Malaxa",
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte înafara ființei
nu nu sunt supărăcios și nici
impulsiv nu sunt deși aș putea
să lansez înjurii sau alte cuvinte
teleghidate din mine
în astfel de cazuri
am descoperit că
e mai bine să mimez tăcerea
și să privesc în viețile altora
precum Dumnezeu
chiar dacă gestul pare să fie
doar o simplă piesă de schimb
m-am hotărât să nu mai cred
în surogate și nici în gesturi
ambalate frumos
atâta timp cât viața
va rămâne o rană dezinfectată cu alcool
dar nici în liniștea proptită de colț
ca un bețiv provincial care-și
îndeasă privirea în sticla cu vodcă
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuni de viață
Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri
Mucând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.
Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.
De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.
Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuni de viață
Într-un sfârșit de primăvară doi tinerei se-ndrăgostesc,
Nebuni de viață, rupți de lume, uzi leoarcă-n ploaie povestesc
De dulcea lor copilărie, de șirul lungi de amintiri,
Mușcând cu saț din fericire în seara primei întâlniri.
Dar clipele trecură-n grabă, iar ei în noapte-mbrățișați,
Plutind sub teii dați în floare, amețitor de-amorezați
Își iau sfios la revedere, dar necrezând nici ei ce spun,
Privindu-i lunii întristarea mai stau vreun ceas sub un alun.
De mână strânși nu-și iau privirea, iar unul altuia-și zâmbesc,
În scurtul timp și-au zis romane, dar maratonul nu-l opresc,
Și ploii-i place când iubirea se lasă dusă de-al ei val
Oprindu-și stropii și-ascultând-o își trage ancora la mal.
Ce lungă noaptea le părură... ce dor în pernă clocotea...
Fiorul dragostei supreme în piept năvalnic năpustea,
Povestea prinde rădăcină când două suflete iubesc,
Niciun taifun nu poate-ntoarce locomotiva ce-o pornesc.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The blue girl
/ ai visat îngeri
moartea era acolo sus
tu erai
acolo sus cu ei în brațe /
frunze negre printre fulgi albi
doruri care se amortizează încet
as vrea să plec într-un vagon
unde să cânte o singură vioară
albastră / un cântec despre iarnă
despre cum geamurile îmi mențin cu forța
respirația înăuntru
afară e o iarnă cumplită
iar dorul crește / cerșește eliberare
ca un deținut despe care nu știu nimic
dar care stă singur in celula lui
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din nou singur
soare cu dinți la intersecția din Doamna Ghica.
ne-a înghețat la toți pielicica.
trotuarul curat scânteiază ca mica.
trec pe lingă farmacie, cofetărie și loto-prono.
viața mea e pe stereo sau pe mono?
fredonez în gând din lenon și yoko ono.
oh, soare, în tehnometalul din colț
reverși miliardul tău ieftin de volți,
oh, soare, soare galben printre nori dezinvolți!
din nou singur
din nou visând la...
am acum o femeie și voi avea un copil
și din nou singur.
voi mai trăi o vreme, voi fi trist pentru mărunțișuri.
noaptea, venind spre blocul meu, voi privi stelele
și voi încărunți
și nu voi înțelege mai mult ca acum.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe peronul gării din Memphis
Jumătate treaz, jumătate ațipit,
Lovit de o realitate deprimantă, pierdut totuși
În ceața mării interioare de vise a Danaidelor,
Stau clănțănind din dinți
Pe peronul gării Memphis, Tennessee.
Plouă.
Noaptea-i oarbă, dezolantă,
Iar ploaia jupoaie pământul
Cu o absurdă, neagră energie.
Totul e umed, impenetrabil.
De ce-așteapt aici trenul de-atâtea ore?
De ce-a trebuit destinul să m-aducă aici?
A trebuit să fug de ploaie și de amorțeala minții
Din Danemarca, India și Japonia
Doar pentru a fi plouat și a putrezi în Memphis,
Tennessee, S. U. A.?
Iar acum coboară amurgul. Lumina eșuează
[...] Citește tot
poezie de Johannes V. Jensen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi mamă? (baladă, în memoria celei ce mi-a dat viață)
De vei citi aceste versuri,
Vei înțelege foarte mult,
Vei ști că dragostea de mamă,
E prea puțin, un... cult.
Când îți văd privirea tristă
Și pleoapele-n lăcrimate,
Simt că inima-mi plesnește
Și deodată nu-mi mai bate.
Să-mi revin mă uit la soare,
Îmi șterg fruntea și obrazul
Și-ncercând să-ți fur o vorbă
Te-ntreb mamă: -Ce-i necazul?
Tu te-ntorci, privind spre mine,
Îți stergi ochii cu năframa
Și c-o voce tremurândă
Spui zîmbind: -Mânca-te-ar mama!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre locomotive și viață, adresa este: