lumină şi început

Răsărit

Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii
Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară,
Picurând arsura razei peste începutul frazei!
Zori de zi, zori de zi, roua-ntinselor câmpii,
Luminiş scăldat în rouă, cale veche, cale nouă...
Pe pământul-labirint, fericirile mă mint
Şi mă-ntorc orice ar fi, tot la tine, zori de zi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

miazăzi şi miazănoapte au nevoie
de scaune pe care să li se aşeze
timpul de când au început să fie
fiecare melomanul
propriului său deget cogestionat
de muzica hotarului-contrabas
la care cântă lumina
fantă crestată pe cerul vecin
cu-ndumnezeirea tăcerii

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un început de an

De când te caut, poezie...
Focul din sobă arde frumos
Sunt tot mai mari luminile din tine
Mă ţii tot mai strâns de mână
Şi strigi: "- Tu eşti iubirea"
Pe care am căutat-o zi de zi,
Clipă de clipă într-o lume avidă,
Ţie mă închin şi luminii
Din care vor renaşte mugurii aprinşi
Şi vom dansa dansul iubirii
Până ce melodia se va întipări în minte,
Până ce privirea va umbri lumina.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiastra lună

Noapte de primăvară,
înfiorată de vântul fugar şi rece,
dragoste de narcisă galbenă, iradiantă
mi-ai lăsat amintire numai o privire,
un zâmbet şi părerea de rău
că nu mai am nouăsprezece ani!
Nopţii noastre de mister, lumină şi regrete în cer
măiastra îi cântă încet un cântec de început.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pierdut

Sunt gândul ce vine spre tine când dormi,
pe urma luminii ascunsă în noapte,
din vastul neant, pe-armăsarii informi
ce-aleargă, bezmetic, pe calea de lapte.

M-atrage puternic seninul ce-l ai,
şuviţa ce-atârnă şi vorba ta dulce
pe buzele roşii, lumina ce-o dai
când stelele-jad se ascund, să se culce.

Eu nu te-am văzut, dar te simt şi te ştiu
din vremuri străvechi, dintr-o viaţă-mpreună
pe care-am uitat-o, şi-aş vrea iar să fiu,
din nou, cel ce-a vrut, cald, "iubito" să-ţi spună.

M-apropii de tine, spre-un nou început,
aş vrea ca şi tu să mă poţi recunoaşte,
te caut de mult, eram "Gândul pierdut",
îţi intru în vis, iar iubirea renaşte.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

a început să facă fiinţe mici şi nepricepute
citea amintirile craniilor găsite în cimitire
recompunea dorinţa de viaţă şi iubire
poruncea luminii să plece ziua
şi umbrelor tenebroase să-l urmeze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici în otavă

ea veni dintr-o lume
în care greierii scriau
solfegii pentru acei
veniti din zări atemporale
cântăreţi de suspine

el dădu tonul luminii
în ochiul firav al seminţei
de început

în fiecare an de atunci
ea cântă din inimi de fagi
el luminează cărarea
celor orbiţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini de sus

Luminile ne predispun la cer
Când vin aduc o lume angelica
Ele se implică sentimental
Total aferent şi corespunzător
Ne scot din întuneric
Şi ne pun chipurile la loc de cinste
Ne ridică din singurătate
Şi ne saltă cu gesturi inedite
Până la locul îmbrăţişării
Acolo într-un portal poetic
Ne dăruiesc noi începuturi
Lumea întreagă pare mai vie
Ca un univers doldora de poeme
Eminamente pur cu mize sacre
Pe ritmuri vibrante ca la paradă
Măsurat în multipli de lumeni
Acolo pun arzător de un curcubeu
Prin panorama unei revărsări.

poezie de David Boia (12 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea numelui

Cuvânt în loc primit...
Începe un sfârşit.
Sfârşitul naşte începutul...
Veacul devine minutul.
Dragoste reînvie lumina...
În cea ştiută pe nume de "Adina".
Primită-n inimă iertarea...
M-a vizitat şi vindecarea.
Am renunţat la nume...
Să n-am destin în brume.
Astăzi e chemat...
Numele-nzestrat.
Cuvântul e puterea...
În El ne stă averea.
Alt nume dă noul destin...
Împlinind terestru şi divin
Veşnic mereu...
Amin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am auzit un Bâz – când am murit

Am auzit un Bâz – când am murit;
Nemişcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.

Ochii strânşi au devenit uscaţi
Şi-întregu-mi suflu s-a prăbuşit în sine,
Ca pentru un nou început – când Regele
Se va înfăţişa cu toată gloria, în fine.

Mi-am încordat voinţa pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva –
Şi-atunci a intervenit un zbor

Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine şi prăpăd.
Şi atunci Fereastra s-a clătinat –
Şi-atunci n-am mai putut vedea să văd.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!