Poezii despre lumină și păianjeni, pagina 2
Amintiri de toamnă
smulsă de vânt
o frunză despică toamna în patru
pânza de păianjen pune soarelui degetul pe buze
făcându-i semn să apună
de dincolo
noaptea zvârlește cu stele în geamuri
simt că de mâine
lumina va cădea înghețată în țărână
zorile vor strânge la piept
brumele culese din aripi moi de fluturi
iar vrăbiile ruginite
se vor strecura în aer printre ramurile cu dangăt mut
stinsă în ferești
așteptarea încă mai tanjeste
amintirile răzvrătite de toamna
care va ploua grav
[...] Citește tot
poezie de Valerian Dincă (octombrie 2020)
Adăugat de Valerian Dincă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate cu păianjen și cor
mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită
un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul
înăuntrul meu săli pustii, părăsite
nu-i țipenie de... ba
uite
într-al cincilea colț al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină și
cade
galbenul colii absoarbe...
pășesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A curs un veac
A curs un veac de când un cronicar,
A încrustat isprăvi cu-a lui cerneală,
Și le-a ascuns în cazna vesperală,
Sperând să le găsească-un muritor.
Stă surghiunit într-un ungher de pod,
Scriind doar la lumina din lucarnă,
Ca adevarul de minciuni să-l cearnă
Scăpându-l de al vremii eșafod.
Cât scârtâie penița pe-albe foi,
Păianjenul îi ține companie
Și-o bufniță ce stă pe veresie,
Într-o firidă-n grinda dinapoi.
Răzbesc timid lumini de felinar,
În noaptea zvârcolindu-se-n tenebre
Și orele, trosnind ca vechi vertebre,
Măsoară viața unui cărturar.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare noapte
În fiecare noapte
strângeam în pumn somnul
ca pe-un ambalaj de ciocolată ieftină,
și gustam din bezna împachetată cu atenție
în vocile rupte din alte coșmaruri.
Țânțarii îmi țineau companie
și mă antrenau în discuții filosofice.
Un păianjen, frate de cruce, mă păzea
cu stoicism de trecut.
Parcă timpul s-a născut din cei patru pereți
și le seamănă întru totul.
Pereții au înghițit toate ceasurile...
și toate becurile
pe care le-aș fi putut aprinde.
Un singur prizonier
în mai multe dimensiuni:
în mine, în dormitor,
pe Pământ, în Univers.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din revista "Conta", nr. 3
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostește Speranță...
Rostește Speranță când luna e nouă
și fir de păianjen în tremor sfințit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând ațipit.
Rostește Speranță când mărul dă-n roade
și gândul ți-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.
Rostește Speranață când frânt este zborul
și vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rostește Speranță și-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.
Rostește Speranță când pacea-i stăpână
și vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoțând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu asta vrei?!
Funigei, pe argintate cărărui, se înfășoară,
Cu argint de lună plină strălucirea își măsoară
Țes ca-n pânze de păianjen, gânduri nerostite încă
Și-n prăpastia luminii, noaptea e tot mai adâncă...
Lumii noi fuzionează alte lumi... De frontiere,
Prinși în leagăn de mătase, trec păianjenii spre stele.
Nemurirea mă-nfioară! Mă cuprinde nemurirea
Și în dulce fuziune, mă confund cu omenirea.
Microcosmosul luminii se lățește, mă absoarbe
Și stăpân pe legea firii știe ființa să-mi adape...
Macrocosmos sunt o clipă și arcuș de funigei...
Țes un univers de stele... Omule, tu asta vrei?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradis în alcătuire
într-o primă dimineață fântânile
își cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi își întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie
printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce își închide ochii
fericiți să rămână singuri și fără păcate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
Moș cu barbă de zăpadă,
Fără daruri, moș sărman,
Tinerețea ta grămadă
N-o s-o vadă
Nici ăst an.
Torc păianjenii sub grindă,
Țara-i fără de băieți, -
Nu-ți mai vin cu ceata-n tindă
O colindă
Să-i înveți.
De cu seara-naripații
Îngeri nu mai cântă prin
Singuraticele spații
Și-așteptații
Nu mai vin.
Plânge biata gospodină,
Brațele în gol se-ntind,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diadema
doar m-am uitat în sus
îndată el a coborât pe un fir de
păianjen între
alfa și omega briza
i-a tăiat capetele
mi le-a înnodat la ceafă
cu soarele pe frunte realitatea
și mai fierbinte face loc viselor
mai mici mai mari se adună
lecturăm poezii mai vechi mai noi
apoi desenăm o mare a noastră
vaporul timona parâma catargele
legănarea amețitor de plăcută
viața vine și pleacă
într-o rotație completă
în jurul lumii deslușesc totul
într-o altă lumină
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și păianjeni, adresa este: