Poezii despre lumină și petunii, pagina 2
În februarie ne dăm cu lupii
noaptea o să-ți pară stranie
necuvioase apucăturile ei: fată mare pe tușă adesea rămasă
numărând golurile din trotuar/ vidurile din inimă
dușmancă personală de moarte țigancă fără de scrupule
prin dinți mult-prea-albi îți va trece neputințele
gigantica dependență de mine
cârduri de cocori vor duce în ochi supliciile trupului
toate grămezile acestea atât de facil accesibile puțind a hoit/ a ieșire-din-ceruri
porumbei parkinsonieni vor căra în oase sticle otravite cu petunii
florile mele de altădată strident oxidate în absențele tale
delirul acesta în care haotic suflete mor strangulate în sânge...
alte formule de duzină/ destinul peticit iară și iară cu încă o dâră groasă de gemete
și eu virgina/ (ne)dusa la biserici/ cu memorie de elefant și coapsă fină până la tine
nicio cosmogonie!
nimic să inspire penuria eului împresurat de dihănii
poate creanga aceasta rămasă dintr-o tristețe: să fi fost vară? să fi fost mine?
poate amprentele... poate podul silabelor onirice și foamea teribilă
a lupilor sfâșiindu-și burțile ca să nu ucidă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și petunii, adresa este: