Poezii despre lumină și pictură, pagina 2
Te-am pictat
Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoși de chihlimbar.
Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca și sărutul
Care deseori ți -l cer!
Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu ești a mea stăpână,
Te-am pictat chiar și pe inima mea!
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorire în zori
în vârful muntelui
pe vizibile straturi de lavă
cândva
copacii au pictat cu rădăcinile lor adâncul
ce-i drept
de mai multe ori au murit și au înviat
să înflorească cel puțin o dată
în zorii străpunși de lumină
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecem desculți...
Când se desparte
lumina de umbră
unduiri confuze
în pași de dans
un joc amețitor de cuvinte
ascunde un zâmbet
în raza dimineții
se desprinde parfumul
florilor în vânt
dintr-un cântec
venit de departe
în oglinda lumii
privim răsăritul
și norii pictează
colțul de cer
suntem o candelă aprinsă
în acorduri de viață
trecem desculți
prin primăveri fară număr...
în suflet simțim cum stelele ard
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (5 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pictura parfumata
Figura ta-i in mine
Pictura parfumata,
Ce-mi gadila privirea
Si ma topeste toata.
Alunga supararea,
Ma-ndeamna sa zambesc,
Incanta atmosfera,
Nu pot sa n-o iubesc.
Vibreaza jucausa
Si para-n mine rade
Ca un copil se-alinta
Si-n suflet imi patrunde.
Pictura parfumata,
Din nopti de primaveri,
Imi luminezi viata
Cu-abruptele alei.
poezie de Mirela Aldea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mă în inima ta
Iubire am să te pictez in vis
Pe o foaie cu chenar si aurie
Cu puterea ta de nedescris
Rămâne foaia albă de hârtie
Voi picta pe zidul casei mele
Dar cu lumina din privirea ta
Zidul se va transforma in stele
Râzând tu printre ele vei sălta
Îți voi picta chipul sub mască
Dar ochii tăi vor lumina sticlosi
Iubirea din iubire să se nască
Eternă ca anii lumină valorosi
Mă dau bătută, nu te lasi pictată
Iubire crescută din iubirea mea
Dorința-mi este limitată strictă
Pictează-mă acum in inima ta
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori pete...
Uneori mă-ntreb cum e să visezi
Alteori mă trezesc în visul de ieri.
Să fi fost o pată pe un perete
Sau o viață pictată fără defecte?
Camera-i goală, lumina se stinge,
Aștept să se-ntoarcă
Cel care o aprinde.
Doar un contur și o poveste pe un perete
Unde e omul din spatele ei
Care să o regrete?
Nu cred în minciuni și nici în povești
Care încep cu "A fost odată"
Și se termină când nu mai ești
Nu este ușor să visezi,
Mai greu este să te trezești
Într-o cameră goală,
Cu un perete care nu spune povești.
poezie de Maria Medeanu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Maria Medeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
nu'i lumină pe drum
soarele se târăște
urcă, se întinde
uneori surâde într-o oglindă spartă
stau palide stele pe ziduri bolnave
pictez amintiri pe pereții uscați
totul, un tablou șters
umbre se strâng, se adună, să spună
în lumina diurnă, un fum care piere, în marea durere
poetul a murit demult, nebun
vorbeau ieri prin târg
cuvântul lui a rămas
un gest inutil de bun rămas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
înșir capcane
frumos pictate în tempera
le las până se agață un vers
meșteșugit cu șoapte fermecate
pe marginea universului vibrează
pândesc din fotoliul meu topit
în plictiseala de nedescifrat
rămân să vânzolesc culorile
busculate pe șevalet în lumina
chioară strecurată prin geamul
mâzgălit cu valuri de cuvinte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prea multă iubire
Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.
De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi în armonie;
Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar și Everestul, eu, l-aș modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.
În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!
poezie de Sergiu Mănuș (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O fantomă - I. Tenebrele
În văgăuna tristă și urâtă
În care Dumnezeu m-a surghiunit,
Și unde nici o rază n-a zâmbit
Iar noaptea mi-este gazdă mohorâtă,
Par un zugrav de soartă osândit
Perdeaua beznei s-o picteze, oarbă;
Un bucătar funebru, pus să fiarbă
Și să-și mănânce inima, silit.
Din când în când, lucește, crește, -apare
O stafie cu trupul minunat,
Cu dulce, -orientală legănare;
Și când întregul trup s-a-nfățișat,
Îmi recunosc vedenia divină:
E, neagră, EA, cea plină de lumină.
sonet de Charles Baudelaire
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și pictură, adresa este: