Poezii despre lumină și plimbare, pagina 2
Clipa fericirii
Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.
poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venus Anadyomene
Sicriu abandonat, doi ochi de mort
Sub peruca morții însă-i o fantomă
Ce-și plimbă noaptea ca pe-un cort
Să ascundă lumii rana ei enormă!
Gât de strigoi, niște omoplați bizari,
Două buci și-o taină ce nu ascunde,
Doamne, după sexul unor armăsari,
Se-aud atât: numai gemete rotunde!
[...] Citește tot
poezie clasică de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn
Dacă vrei să te văd, spune-mi!
Dacă vrei să ne plimbăm, spune-mi!
Căutăm un parc cu tei și trandafiri să putem pleca în zări
Pentru că numai tu ești noapte mea
Care luminează atunci și acum
Aștept această zăpadă,
În primăvara ce ridică păsările la cer.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treia scrisoare a îngerului
plimb printre voi
în lesă
imaginea câinelui alungat de acasă
nu vă recunoașteți chipul
îndoielnică fulgerare de lumină
omida nu are oglindă
ascunsă în frunze
nu știe ce fluture va fi
nu acoperiți lătratul
cu huruitul dricului
priviți în sus
de la început
totul se găsește deasupra voastră
nu va legați de eternitate cu
funia lui Iuda
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminile
Când mă gândesc că ai plecat definitiv
Cu greu îmi mai astâmpăr amarul
Sunt tot mai singură în poemul meu
Am să adaug un nou început,
Luminilor, fără cuvinte
Am să le cresc strălucirea diamantină
Lumii toată îi prind rochia din umbre
Și o strâng la piept cu foc
Pentru cei ce n-au norocul
Și o plimb prin iarmaroc
Pentru a nu fi un zoc.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povara ploii
Afară plouă iar și iar,
Copiii intră-n casă,
Tristețea se avântă iar
Și-n pace nu mă lasă,
Strecor ochiul stâng pe geam
Și privesc totul în zadar,
Cum răsare din ocean
Un corp roșu circular,
Raze pline de căldură,
Străbat dealurile înalte,
O lumină din natură
Mă îmbie cu speranțe,
Acum e cald și liniștit,
Încep să ies afară,
Mă plimb pe drumul înflorit
Și gândul scapă de-o povară.
poezie de Alexandru Simion (11 octombrie 2016)
Adăugat de ABCD
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zi obișnuită
Mi-am scos mintea la plimbare
Sau mintea m-a scos pe mine
Oricare va fi fost adevărul.
Lumina strălucea pe apă
Sau apa strălucea-n lumină.
Pe o stâncă, la ora mareei, cormoranii
Stăteau cu aripile larg desfăcute,
Fără a împiedica traficul. Ezitante,-n așteptare,
Fel de fel de rațe ici și colo
Pe apa ezitantă,-n așteptare.
Din când în când, scheunatul unui pescăruș. Mici flori,
Așa cum îi ispitesc pe turiști autobuzelele cu etaj,
Îmbiau albinele pe trotuarul lor.
În apa clară dansau
Cu mlădieri orientale ierburi lungi, neluate-n seamă
De bancurile pline cu pernuțe de ace. O vacă
A început un muget, dar
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câteodată
1. Mi s-a urât de vise, de planuri de iubire,
De luni trăite-n umbră, speranță-n nemurire...
Aș vrea să smulg cu mintea culorile durerii,
Să umplu amintirea de rodul învierii...
2. Să fac doi pași spre viața ascunsă-n paradis,
Să cred și să nu caut lumina unui vis;
S-adorm în fericirea uitatei primăveri,
Să fur din perfecțiunea pierdutelor tăceri...
3. Mi s-a urât să caut iar foc in amintiri,
Să-mi plimb privirea oarbă prin semne, prevestiri...
Aș vrea să-mi fie suflet un râset de copil
Iar gândul joc, viață, cântec de vară, stil...
4. M-aș înrudi în cale cu basme și povești
Să uit de neputința rutinelor firești;
Mi-aș prinde-n lături aripi să zbor din vid și ceață
Să vindec printr-un zâmbet edenica speranță...
poezie de Gabriela Chișcari (noiembrie 2008)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii se trag în lumină
orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust
moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn
mă prinde mama
cățărată
în podul cu amintiri
praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru
pe ușa din spate
intră
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa fericirii
Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel răsărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.
poezie de Maria Ciobotariu (10 iunie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și plimbare, adresa este: