Poezii despre lumină și porumbei, pagina 2
Tocurile ei batjocoresc
asfaltul când pe îndelete îl calcă
cochet și ziua intră în ceață discret
frunza cade-n patima alcoolului
umblă din toc în toc mânjită de humă
pe lângă copacii despuiați în glumă
trec pe o piatră plină de lene din vis
un mic paradis cu miros de ceară
duzii plini de fulgi aruncă puful alb
de porumbel rebel pictat pe lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
XV
A meritat să existăm
ca să ne întâlnim.
Sărutul nostru a pecetluit
tăcerea veșnică.
Nu mai rămâne gol
nici măcar un colț trandafiriu
al celulelor noastre.
Nimic altceva.
Nimic altceva.
să plece umbrele și luminile
de pe fruntea ta fragedă.
Aruncă în foc
cununile uscate de laur
ce zbârcesc strălucirea
iatacului dragostei noastre.
Ce va adăuga o diademă
la diadema
părului nostru dezmierdat de sărutări?
Se înnoptează.
O fulgurare albă plutește
[...] Citește tot
poezie clasică de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire cu Bob Dylan
Încă n-a sunat de dezgheț,
n-a sunat de lumină, iubito,
îmi vorbești de Bob Dylan,
de Amalia Rodrigues, degetele
îți alunecă ca pe clapele unui pian
sub versurile lui Robert Marteau:
"Ah, sunt în centrul lumii;
fluturii se-neacă-n rafale,
le simt aripile,
chiar colbul gingaș și desenul"...
Bucură-te, îmi spui, jucându-te
cu lumina cârlionțată a veiozei,
cum obișnuiești cu cerceii și noi,
da, și noi, suntem în centrul lumii;
Yves Montand, cântă, ciulește urechile,
iar peste o clipă, cine știe, cu Ungaretti,
vom arunca semințe porumbeilor
din Piața San- Marco.
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triumfător rămâne zborul
ceva ca o zi plină de lumină
presimte
privirile oprite dincolo de fereastră
brațele acolade
întâmpinând zorii de după perdeaua
filă de mătase îngălbenită
soră a unui poem rupt dintr-o carte
triumfător rămâne zborul hulubilor albi
veșnic nimb flăcărilor jucăușe
deasupra singurei cărări alese
în pupile mărite destin pecetluit cu ceară
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serbia, lumină în lacrimă
Serbia, Serbia, lumină în lacrimă,
Venin în paharul cu apă,
Întuneric în fructele derivă
Pentru cine în zbucium se-ngroapă.
Curcubeu se-ntinde cuvertura
Clipei sfâșiate în tunet pe cer,
Îngenunchează semințele luminii,
Bisericile îndurarea o cer.
Dumnezeu cu stele în barbă
Rotește vârtejul cu morți,
Fluturii zboară în umede zdrențe
Adăpostiți în deschisele porți.
Balcanii priveghează din zări
Oceanul de ape turnate cu sârg,
Oamenii fac tinichele din suflet,
Serbia, Serbia-n genunche o strig.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Luni dimineața
Să nu mă ridic, să stau cu capul gol,
Pe pernă precum o lopata lasată brambura în cimentieră, atunci când porumbeii și în general, păsările, zboară vara pe deasupra noastră
Să nu mă spăl pe dinți, contraindicat, dar sănătos pentru igiena mentală căreia îi sunt văzute toate plombele (de toți) și toate cariile (de toate), sub lumina reflectorului dentistului (de toată Lumea!).
Să stau liniștit în pat toată viața,
să prepare iubita cafeaua.
Visez astăzi, mai mult, acum.
poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt trecătorul
Sunt trecătorul ce merge pe podul suspinelor
brăzdând drumurile sorții
cu pași apăsați
și urma luminată de iubire,
când mă rătăcesc stau acoperit de lacrimi
chemând un porumbel
să îmi curețe cerul de umbrele gri și
perfide.
Sunt trecătorul legat de anotimpurile vieții
devenit uneori pasăre
captivă-n colivia iernii,
o iarnă prematură anunțată de viscolul gândurilor viclene,
însă conștiința nu-i vrăjită de efemer,
se luptă cu egoul
ca sufletul să fie copil, să scape
de povara pașilor,
fără urmă.
Sunt trecătorul cu palmele rănite de biciuirea vorbelor farisee,
dar mă oblojesc murmurând o rugăciune-flacără
care să lumineze în noaptea minții,
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odiseea păcii
vânez extazul, nu apelez la drog
știu fericirea vine în forme diverse
întâi mă liniștesc apoi mă rog
ploi de lumină în mine să se verse.
de când mă știu cu lumini mă hrănesc
pâinea sufletului coaptă pe vatră
o împart cu lumea pe care-o iubesc
cu care versific tăcerea de piatră.
doi porumbei poposesc la fereastră
cu iubirea lor s-au unit pe viață
ei sunt simbolul la dragostea noastră
la odiseea păcii sunt pură prefață.
poartă sub aripi frenezia albastră
cu care destramă norii de ceață.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În brațele iubirii
învelește-mă iubite cu săruturi dulci
nu lăsa frigul, bruma să mă atingă
la pieptul tău iubitor să mă culci
să nu lași inima mea să mai plângă.
până la moarte ne-avem unul pe altul
îmbogățim timpul cu sentimente tandre
cu iubirea noastră cucerim înaltul
copleșind natura cu un soi de meandre.
precum doi porumbei într-o colivie
nutrim la zborul în albastre zări
fiecare dorință e puternică, vie
și transcende peste mări și țări.
încălzește-mă iubite cu suflul cald
în lumina ochilor tăi să mă scald.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece noi
Spune-nserarea: "Mi-e sete de umbră!"
Spune luna: "De luceferi mi-e sete!"
Fântâna limpede cerșește
și vântul suspină.
Mi-e sete de-arome și râsete,
sete de cântece noi
fără lună și crini
și iubirile moarte.
Un cântec al zilei de mâine, să miște
viitorului liniștitele iazuri.
Și de speranță să umple
mâlul și undele lor.
Un cânt luminos și-odihnitor
plin de gânduri,
neatins de tristeți și mâhniri,
neatins de iluzii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și porumbei, adresa este: