lumină şi reîncarnare

Sunt nefăcută

sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de ţigară,
în geam îmi bate dimineaţa cenuşie.

din inspiraţia mea lipseşti tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aştepta umbra mea răvăşită de furtună şi fluturi.

întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceaşca de cafea
şi caut inocenţa pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămaşă albă atârnată de un astru cast.

vorbirea creşte şi mă mută într-un spaţiu rece
unde nu există deasupra şi nici dedesubt,
lumina e frântă pe colţul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

Graiul blând ce-l defineşte
Acum putem să-l neglijăm,
Căci "Veşnica pomenire" se-nteţeşte
Când viguros îl înhumăm.

Epuizată e vederea sineală
Ce repetat mă bucura,
Ce în vis se furişează
Etern spre a-l evoca.

Cerându-mi mâna în enigmă,
Logodna-n iarbă s-a-nfăptuit-
Doi vlăstari pe o peluză
Ce cândva s-au îndrăgit.

Cu doliu în simţire şi lacrima voalată,
Clopotul răsună-n cuget, de neoprit,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Neski (27 martie 2021)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire antigravitaţională

Iubirea într-o zi ne va scăpa
De pământeasca cruntă gravitaţie
Şi-n cerul necuprins ne va purta
Cu forţa ei divină de atracţie.

Prin galaxii ne vom plimba uşor,
Mereu în imponderabilitate,
Privind vrăjiţi la marele decor
Creat din vid pentru eternitate.

În Universul vast, nemărginit,
Vom fi uniţi ca stelele binare,
Nu va mai fi nici nor, nici asfinţit,
Ci doar lumina noastră călătoare.

Nimic în cale nu ne va ieşi;
Asteroizi, meteoriţi, comete,
În găurile negre vor sfârşi,
Fiindcă iubirea vrea să ne desfete.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Hristos cine îl are

1 Ioan 5:12,13
Cine-l are pe Fiul Lui Dumnezeu
Viaţa veşnică o are
Doar Isus e preţul său
El e Viaţa viitoare

Cine n-are pe Hristos
Pe fiul Lui Dumnezeu
N-are cerul glorios
Şi-nşelat e de cel rău

Aceste lucruri vi le-am scris
Ca să ştiţi acum că voi
Cei ce credeţi în Isus
Sunteţi sfinţi şi oameni noi

Viaţa veşnică-o aveţi
Prin Fiul Lui Dumnezeu
În El dacă vă încredeţi
Că-ntreg cerul e al Său

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă târzie

ascult înfrigurată cuvinte de alint
mă încălzesc doar c-un zâmbet de-al tău
tu ai în glas clopoţel de argint
mă cheamă la iubire şi nu îmi pare rău.

în fiecare clipă îmi este dor de tine
mă faci să mă simt frumoasă radioasă
ca o lumină scoasă din zările divine
eşţi fericirea mea melodioasă.

voi păstra clipele dragi trăite împreună
ca pe diamantele din şirag de stele
şi-n viaţa viitoare te-oi întâlni pe lună
să-ţi dau splendoarea amintirilor mele.

din razele iubirii ţi-am împletit cunună
să-ţi fie companie în clipele grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lună plină şi am gânduri şirete?!

E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
şi-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...

Şi pe acelaşi cer de metil
o eclipsa din nelinişti îmi ţes
când ştii că nu te mai poţi reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!

Aşa fac cu mine mereu... şi nu ştiu de ce...
e lună plină şi am gânduri şirete?!
te plângi că nu mai ştii să te asculţi,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu faţa la perete,
viaţa are un dirijor din umbră

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuta morţii

Priveşte o ciută! Aleargă prin neaua
Crescută la tâmple cu grijă şi har...
Mă simt o copilă cu gânduri şi vise,
Aceeaşi de vremuri... În trup-sanctuar,
Lumina credinţei, sfioasă şi pură,
Precum căprioara, se-nalţă tăcut,
Pătrunde-n privire abisul durerii
Şi caută-n ceruri un nou început.
Se-adapă-n Iordanul trecutelor clipe,
Devine izvorul trecutului ieri
Şi stâncă i-e ochiul... Şi plânge... Şi plânge...
O vezi?! Îngenunche... Tu du-te să-i ceri
Esenţa... iubirea copilului-mâine...
Ce suflet de aur! Rănită, aleargă
Prin sângele clopot, pe veşnica apă...
S-a dus... Parcă plânge... Cu mâini tremurânde,
Copilul din mine o cată-n ceaţă...
O ciută, la tâmple, prin albă ninsoare,
Se naşte şi moare-ntr-o altă viaţă...
În altă viaţă... se naşte şi moare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă viaţă

Mănunchi de flori pe masa sfântă
Încântă
Un suflet străbun pierdut între lumi
Nebun
Îşi caută mama îşi caută fraţii
Răpiţi
De mână de demon de ochii de vidmă
Ascunşi
Prin arsele ierburi, pe strâmte poteci

Şi-atunci...

Te-ntrebi ce-a greşit să sufere grabnic
Groaznic
Va fi de-i vei afla trecutul, doar fugi
În noapte
Şi-ţi caută îngerul şi ţine-l de mână
Străină
Să-ţi fie persoana din noaptea cu lună

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (24 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candelă - mir de tei

Bat coasele ceasului
Miezul nopţii fix
Moare una vine alta.
Şi apare iată
Moartea...
Numărându-si acele
Timpului încrucişate
In cruci!
Să-i nu fi înflorit vreuna...
Să atragă din mormânt
Vreun poet...
Mai ales dacă slova marmurei
Înfloreşte în tei...
E sătulă curva de lumina lui
Şi ar vrea să o doboare cu politruci
Ce azi vor veni în coadă cu o floare
Şerpii!
Să-şi atragă laurii de zeii
Ce par pe aici ei...
Şi stihia la ureche le şopteşte

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pot să te respir prin mine

Dacă ţi-aş spune că te iubesc
şi aş ruga frunzele să mai aştepte
şi ţi-aş atinge părul cu mâinile disperate,
aşa, să simt mirosul tău prin adierile toamnei,
să simţi întârzierile din mine,
m-ai crede fără să eziţi?
Dacă ţi-aş spune de inima mea slăbită
ce bate numele tău de floare,
şi încă ticăie asemeni unui ceas adormit,
şi oxigenează rătăcit sufletul meu,
să pot să te respir prin mine în dimineţile noastre
când ne îmbrăţişează lumina lumii
m-ai ocroti renunţând la părăsire?
Tu ştii ce tristă este singurătatea nopţilor
fără iubirea ierbii, fără anotimpuri,
fără soarele lumii, de vezi cărucioare plimbând
amnezia într-un spital final,
unde nu mai sunt cărţile şi pipa,
nici mirosul cafelei noastre din iubire,
eu privind în gol prin ferestrele ferecate

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nistor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!