lumină şi sfaturi

Iară eu, lumina mea...

Se năştea o stea în seară,
Întrebai: nu este a mea?
Inima-mi se-mbujorară,
Bolta toată cuprindea!

O chemai mai în aproape
Să mai stăm la sfat în două.
Ea se aprindea mai toată
Până-n zorile cu rouă!

O vedeam cum tremura,
Căuta Calea Lactee!
Iară eu – lumina mea,
Prin luceferi să mai steie!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica

La biserică venim
Domnului să-i mulţumim
Pentru viaţă, pentru casă,
Pentru pâinea de pe masă,

Pentru floarea din grădină
Şi a soarelui lumină,
Pentru fraţi, pentru surori
Şi părinţii iubitori.

Dumnezeu ne este tată,
Ne iubeste şi ne iartă,
Lângă noi este la greu
Şi ne apără de rău.

Preoţii ne dau povaţă,
Cartea sfântă ne învaţă:
Credincioşi şi buni să fim,
În genunchi să mulţumim!

poezie de Valeria Moroşan din Vrăbiuţa norocoasă (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos
Mesia, chip luminos
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi

Mititel şi-nfăşăţel
În scutec de bumbăcel,
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi.

Maica Sfântă îi zâmbeşte
Şi cu dragoste-L priveşte,
Lăudaţi şi cântaţi
şi vă bucuraţi.

Cine-Ţi va asculta povaţa
Îşi va mântui viaţa,
Lăudaţi şi cântati
şi vă bucuraţi.

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 147

Iubirea mea-i ca febra care ţine,
Făcând ca boala să se prelungească;
Înghite numai răul ce-o menţine,
Stricata poftă vrând s-o mulţumească.
Vraciul iubirii, dreapta judecată,
Văzând că nu-i ascult recomandarea,
M-a părăsit şi-am înţeles pe dată,
Dorinţa-i moarte, leac e evitarea.
Cum să mă vindec fără Raţiune?
Sunt mai nebun, căci trupul meu vibrează;
Sunt răvăşit, vorbesc cu pasiune,
Ca un smintit ce întruna delirează.

Căci jur că tu eşti albă, luminoasă,
Când neagră eşti ca noaptea întunecoasă.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de tată

Mi-e dor de tine, tată.
Mi-e dor de sfatul tău,
care-l primeam odată,
atunci când făceam rău.

Mi-e dor de tine, tată.
Şi de dojana ta.
De mintea luminată
ce mi-o făceai mata.

Mi-e dor de-înjurătura
pe care o primeam,
atunci când stricam şura
şi fânu-l tăvăleam.

Eşti tată prea departe.
La tine nu ajung,
că timpul ne desparte
şi drumul e prea lung.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă aducem flori în glastră

Sunt copil, boboc de floare,
Şcoala îmi este grădină,
Dumneavoastră sunteţi soare
Care mie-mi dă lumină.

Prin cuvinte şi prin fraze,
Din cărţi îmi trimiteţi raze.
Mă învăţaţi cum să vorbesc
În graiul dulce românesc.

Sunteţi luminător de minţi,
Exemplu bun pentru părinţi.
Tuturor ne daţi povaţă
Despre lume, despre viaţă.

Pentru lumina ce primim,
Cu mult respect vă mulţumim.
Iar de ziua dumneavoastră
Vă aducem flori în glastră,
Un munte de sănătate,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânditorul

gândurile-s ape repezi,
spumegând la suprafaţă,
prăbuşindu-se-n cascade,
se îneacă în nori de ceaţă.

păsări veşnic migratoare
din ce-a fost spre ce nu este,
în parade nupţiale
se cheamă şi-şi dau de veste.

saltimbanci făcând de toate,
giumbuşlucuri, dând poveţe,
şi zâmbind pân’ la final
cu o clasică tristeţe.

scânteieri încrucişate
în dueluri fără scop,
ce sfârşesc într-o lumină
palidă de cinescop.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă
şi orice-apus de soare îi poate fi hotar
– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă
şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare
îţi poate fi-orice har!
Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'
şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,
răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma
şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare
e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare
şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har
e poate ceasul ultim, e poate clipa mare
şi pasul fără care, şi pasul fără care
ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.
Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar
din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pajiştea nopţii

pe pajiştea nopţii vise păstoresc
când visez frumos mă simt fericită
pietre de temelie la destin clădesc
stele mă răsfaţă cu lumina iubită.

iarba de poveste acoperă păcate
noroiul aspru şi mâzga din gânduri
cerneluri colorate sunt amestecate
poezia nopţii să curgă rânduri rânduri.

nu mă bandonez elanului de viaţă
fermecate pasiuni mă ţin activă
lumini îngereşti mă mângâie pe faţă
ca apă de izvor proaspătă curativă.

străbate-mă Doamne cu sfânta povaţă
să nu risipesc în beznă sursa creativă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Renaştem iară noi în dimineaţă,
Cu o vorbă caldă ori cu o povaţă,

Se-ndreaptă paşii cătinel spre viaţă,
Speranţe noi ne luminează-n faţa.

Singurătate, cât eşti de haină,
Dar cât e de blajină, clipa care vine?!

Opresc a mea privire spre a cerului lumină,
În vraja lui aleasă – oglindă pentru mine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!