Poezii despre lumină și uitare, pagina 2
Primăvara neîmpărtășită
Ai uitat că norocul
a trecut mai întâi pe la tine
și ți-a dat să bei
din încercările lui
de a imita fericirea.
Cuvintele
rătăcirii tale prin lume
se ascund azi în grabă
prin labirintul nepăsării.
Și tu încă mai crezi
că lumina,
pierdută în brațele amăgirii,
va găsi curaj
să învie primăvara
neîmpărtășită cu tine.
poezie de Ilinca Iulia Petre
Adăugat de Denisa Mitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gol
Ne-a parasit lumina, culoarea ne-a uitat,
Si soaptele-si pierdura-ntelesul pe vecii,
Si trupurile noastre in gol s-au destramat
Sub aiurarea noptilor tarzii.
Si gandurile noastre trecura fara grija-n
Ostroavele-necate in destramari de veci.
Pe cerul lumii noastre mai dorm fara de sprijin
Doar ochii reci, doar lacomii ochi reci.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagina de fericire
Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deșteptat literele
Născându-se frunze
Și florile au înmugurit
În iriși.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre și susurul de izvor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțin ne dai
Puțin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.
De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăți,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternități,
să pună clipei mângâiere.
Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieți întregi
și luminăm de lumi uitate.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Furișați prin ușă...
Furișați prin ușă,
Teii intră-n casă...
Biciul și-o mănușă
Le-ai uitat pe masă.
Galbenă-i lumina,
Dorul nu-mi dă pace,
Nu pricep pricina
C-ai plecat, și pace!
Lunga bucurie,
Viața-n zori m-așteaptă,
Inimă candrie,
Fii mai înțeleaptă!
Graba multă strică,
Nu mai bate tare!
Sufletele, cică,
Sunt nemuritoare!
poezie clasică de Anna Ahmatova (1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Ceea ce nu știai...
Îți spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu știai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
și a văzut, cum văd și eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârșitul dans al luminii
n-am reușit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Și-atunci... m-am întors
în somnul pietrei și-n mine,
în uitare și-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
Calea aici ce greu se găsește.
Nu-i nimenea să te îndrepte.
Numai târziu, numai o clipă,
uitată pe urmă și ea,
îti dezvăluie
nebănuitele trepte.
Apoi ca frunza cobori. Și țărna
ți-o tragi peste ochi
ca o gravă pleoapă.
Mumele sfintele -
- luminile mii,
mume sub glii
îți iau în primire cuvintele,
încă o dată te-adapă.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În două vorbe
lumini ivesc alături
o pajiște de umbre
poem scriind pe-omături
uitat de cele sumbre
cătușe de privire
ni-l ferecau în inimi
și fără-mpotrivire
eram tăcuți și minimi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poate noaptea
este sfetnicul tăcut
al inimii înfășurate
în lacrima adunată
la pieptul tău.
Poate acea lacrimă
va spăla întunericul
și îl va preschimba
în lumina
unei clipe
uitate
în tâmpla mea.
Sau poate
totuși...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lumină și uitare, adresa este: