Poezii despre măști și timp, pagina 2
Final venețian
De sub plapuma de nori a zilei
canalele își scot ușor
picioarele în noapte
lacrimi roșii de asfințit
curg peste Veneția
plouă cu umbrele tale
printre măști
strâng în vas de lut
mii de stropi nevindecați
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Străinul
A intrat, dar masca pe care o purta
A ascuns, vezi bine, chipul lui privirii mele.
Totuși, acea alură parcă-o mai văzusem undeva,
Îmi părea cunoscută, ca lunii umbra unei stele.
" Cine ești? Ce rang ai, ce nume? "
L-am întrebat surprins, cu inimioara strânsă.
"Sunt chiar tu însuți", a răspuns cu un surâs anume,
" Văzut de ochii altor oameni, însă."
poezie de John Banister Tabb, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măști
poezia însumează păcatul primar
sub mulțimea fețelor
aruncate criticilor
amatori de frumuseți selenare
cu epopei mărețe
sub falanga iernilor
sanctificând poeții
vinovați că au născut
cu o secundă mai devreme poemul
străbătut de
petice de cer
sub anarhia timpului
distilat în cuvinte
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele trecute
ziceam: un zâmbet trece strada
poate vine spre mine, azi
e alt
fel: o mască trece strada
și aș
vrea să știu cum arată dacă e dră
guță (?!) sau nu prea
contează la femei
bine că nu vine cu izoleta
îmi aranjez masca
și-mi încerc norocul
în cel mai rău caz poate ră
mâne cu masca toată viața
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urătură CZ-17
Mâine azi ce mai cotează
trage plugul încă-o rază
din noi să răsară cerul
și din noapte adevărul
Căci s-a săturat românul
să strângă în palme fumul
ca din pungă să-i răsară
euroi cu frunza rară
Doamne ne-nvârtim în cerc
c-o tangentă am s-o dreg
să vadă Sfântul Vasile
ce visez de-atâta zile
O să-mi dea iar foc la mască
Anul Nou ca să re-nască
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din luna
Privesc o semuire de om în discul lunii,
Un chip bizar ce râde, privind de sus pământul,
Un râs amar și straniu ce-l au numai nebunii,
Și morții, când pe buze li-a-ncremenit cuvântul.
E-un om cu bună seamă, e-un cap de om, - o mască,
Dar după ironia acestei măști s-ascunde
Cea mai cumplită moarte ce-a fost să-mpărățească;
Și totuși chipul ăsta îl știu de nu știu unde
L-am mai văzut desigur demult, dar poate anii
Și-au zugrăvit sarcasmul pe marea lui durere
Și tot ce-a ars într-însul s-a stins azi ca vulcanii
Ce râd în discul lunii cu-albastrele cratere.
L-am mai văzut desigur, și-l știu, - dar tu, iubită,
Ce te-ai desprins să judeci cuminții și nebunii,
Când stai privind pe geamuri cu fața liniștită
Cunoști tu cine-i omul ce râde-n discul lunii?
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Riști
anul ăsta să curte
zi sau să iubești
o mască
riști asta fără să vrei
fără să
- ți dai seama că irosești
efortul tuturor să te în
soare
fără să vezi ce arătare te du
ce păcăleală la altar
anul ăsta este sub zodia
riscului (?!) a loteriei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, trimisul
În lunca unde visam visul în care te cunoșteam cu sabia descriind
Paradisul a venit, într-o seară,
Trimisul.
Iată-i umbra pe lacuri,
prin pădurea veche de veacuri.
O, prefăcutul cocon,
coturnii și masca de histrion.
Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea.
Caligrafia și veșted sigiliul ce-nseamnă.
Trimisul acesta nu-i altul, e
Toamna.
În lunca unde-mi spunea, mai an,
turtureaua duiosu-i roman,
acum îmi aduc adieri singuratice
doar boarea cucutei socratice.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteptare de zori
o lună tăcută
pierdută în așteptare
cu freamăt de gânduri târzii
o geană de lumină din strădania cerului
de a fabrica alchimia misterului
despre viața ca trecere prin moarte
despre viața cu mască
când te trezești
și te prefaci că ai reușit să adormi
ce doare...
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
56 de ani
56 de ani voi trai, asemenea Colosului din Rhodos!
Imi vor inconjura un deget cu bratele, mirandu-se, se vor
speria de arama mea rasturnata, dar mai degraba am sa
te pierd, adolescenta, fruct trecator al toamnei, la un ospat
Si o liniste ca dupa plans ma-mbie cu coarnele, ori ma
linge, batand din talangi, o masca de sare punandu-mi pe
fata, un scut de namol prinzandu-mi de brat
Parca as fi fost strigat pe nume de cineva
la coborarea serii in ape
Numai surasul tau ma mai incape
si eu voi pleca
Barcile le-am uns cu catran, asteptand sa-mi rasara
stelele, una cate una, din frunte
Si n-am izbutit sa implant
nici o lopata deasupra acestei movile
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre măști și timp, adresa este: