Poezii despre marină și visare, pagina 2
Ascund ninsori
Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe țărm
aștept corăbii
ce nu vin,
în asfințituri
ard noian de vise
și îmi mai torn
o cană de pelin.
Cerșesc lumină,
bat la porți închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadența vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.
Livezile îmi înfloresc
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visător
Mi-a plecat gândul cu un vapor de vise,
Pe valul alb al unei mări cu amăgiri,
Purtând cu el parfumul de caise
Pe care-l port mereu în amintiri.
Tălăzuiesc la mine-n suflet, iar, dorințe,
Din depărtări ce nu pot să le-ajung,
Neputincios ca-n fața ultimei sentințe,
Pe cele triste de-aș putea să le alung.
Nici măcar norii nu-mi alină suferința,
Când dospesc furtuni la orizont,
Dar idealul mi-e iubirea și credința
Și cu viața mea-i plătesc acont.
Călătorind într-o lume nefirească,
Fără să mă bage corbii-n seamă,
Eu vreau doar aripi inimii să-i crească
Într-o poveste ce dorul meu o cheamă.
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești?
..
Precum corăbii negre mânate sunt de vânt
Cu pânzele umflate departe de pământ,
Cum între cer și mare trec paserile-n stol,
Plutesc a mele gânduri pe-a sufletului gol
Și-ntind a lor aripi spre negre depărtări,
Tu nu treci, cum nu trece luceafărul pe mări.
...
Dar cine ești tu oare cu ochii de mă minți,
Ai căror raze lucii sunt dulci făgăduinți
De-amor fără de margini, de drage fericiri
Cari nu sunt în lumea aceasta nicăieri?
De ce cu arătarea-ți îngreunai al meu gând,
Cu farmecul în visul vieți-mi străbătând?
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă și mătase
Am văzut cerul ce lăcrimează
Lacrimă de apă și mătase
Luna se oglindește și visează
Nori-s grei prin raze goase
Un nor stingher noaptea
Miez de noapte pe răcoare
Stau ascunsă după perdea
Îl voi alunga cu raza de soare
E suit în pom s-a înțepat
Cerul tot s-a întunecată
Lacrimă din iubire a vărsat
Pentru norul cel înjunghiat
Lac de lacrimi într -un pumn
O corabie cu vise vâslește
Printre visele din somn
Simt cum lacrima iubește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață marină
O dungă roșie-n zări se iscase
și plopii, trezindu-se brusc, dinadins
cu umbrele lor melodioase
umerii încă dormind, mi i-au atins.
Mă ridicam din somn ca din mare,
scuturîndu-mi șuvițele căzute pe frunte, visele,
sprîncenele cristalizate de sare,
abisele.
Va fi o dimineață neobișnuit de lungă,
urcînd un soare neobișnuit.
Adînc, lumina-n ape o să-mpungă:
din ochii noștri se va-ntoarce înmiit!
Mă ridicam, scuturîndu-mi lin undele.
Apele se retrăgeau tăcute, geloase.
Plopii mi-atingeau umerii, tîmplele
cu umbrele lor melodioase.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii
Cerul își deschide norii,
Dimineața își așterne zorii,
Visele își dorm fiorii
Pământul își ornează polii.
De printre pulbere astrale
Preț de secunde-atemporale
Răzbat vii raze solitare
Rostogolindu-se în mare.
Din valul apelor, spre zare,
Din reci adâncuri planetare
Se nasc corăbii călătoare,
Cu pânze-n zboruri țipătoare.
Și ele își deapănă cărarea
Spre valul care cântă marea,
Se văd doar pânzele și zarea
Din depărtări chemând vâltoarea
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas din Cartierul viselor
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancora din abis
Corabia viselor mele
Plutește pe ape rebele
În marea cu valuri de nor
Și brațele-ntinse a dor.
Când marea mai cere un vis,
Trimite-n al nopții abis
O ancoră grea ca un gând
Ce-n ape așteaptă, oftând.
E gândul din ape rebele,
Corabie-a viselor mele!
E gândul cu brațele-ntinse
În lumea cu mări necuprinse
Și cere, mai cere un vis
Pe-un lanț ce coboară-n abis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatrosul
Ades, pentru a râde, un grup de marinari
Prind albatroși, mari păsări călătorind pe mare,
Care-nsoțesc pe drum, trândavi și solitari,
Corabia brăzdând genunile amare.
Ce greu le vine lor pe punte să se miște,
Stângaci și rușinoși, doar în azur sunt regi,
Acum jalnic își lasă aripile de vise
Ca vâslele s-atârne pe malurile reci.
Acest drumeț cu aripi e strâmb și vlăguit!
Când nu se scaldă-n unde e comic și pocit!
Unu-i agață pliscul cu gâtul de lulea
Și altul șchiopătează pentru a-l imita!
Poetul e asemeni cu-al nourilor prinț
Ce râde de săgeată, cu viforu-i deprins;
În surghiun pe pământ de huiduieli e prins,
Gigantele aripi de umblet l-au desprins.
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul
Aventurându-se pe mare,
Ca un bărbat adevărat,
El seama încă nu și-a dat
Cam câte a schimbat... vapoare
Și acostând în porturi rare
La nicio damă nu s-a dat
Doar de soție obsedat,
În gând purtând-o cu fervoare
Iar credincioasa lui nevastă,
Adeverind că este castă,
Chiar în această conjunctură
Strunindu-și pofta cu răbdare
Visează la o aventură
Și ea cu gândul tot la mare.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre marină și visare, adresa este: