Poezii despre meteoriți, pagina 2
Ultima poezie
Ei, bine, iubiților,
albaștrilor, imprevizibililor,
eu nu mai scriu poezie!
M-am hotărât s-o trăiesc,
să mă atârn în ștreang
de dragul ei și să-i măsor
ca o pendulă secundele...
Mai mult, m-am hotărât
să o falsific;
știind că azi sau mâine
un meteorit întâmplător
va spulbera numele
și prenumele celebrității
lăsându-ne orbi, ca pe Homer...
Această poezie e ultima,
am îndreptat-o spre tâmplă
și mă pregătesc
să apăs pe trăgaci...
poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul filosof
Maestru al cuvintelor,
Acest poet visător
Rătăcește în gândul cititorilor,
Iubind cu ardoare
Universul întreg,
Spre care se îndreaptă
Rapid, ca un meteorit,
Orbit de lumina
Blândă și fulgerătoare...
Un veșnic filosof.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
Cineva-mi lua scara. Eram sus
Și eu soarelui îi luam scara.
Ca un meteorit mă prăvăleam prin apus
Și în cap îmi cădea noaptea (întâi bună seara).
Bolovan sieși își era Sisif,
Trebuind numai și numai să se prăvale,
De o mie de ori, fără motiv,
Să-și cadă din vârf până-n poale.
Până-n poalele domniei-sale.
Aveau dreptate vorbele foarte-nțelepte,
Rostite - îmi amintesc - de ursitoarea amară:
"Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scară".
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cometă cât de mică
O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Și viața ei, a luat sfârșit.
Lovită de o cometă
Arde și se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.
Și în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gri
Dacă dragostea ar fi de plumb și trandafirii ar fi gri
Și muza mea ar fi de lavă și la apus ar împietri,
De ar fi totul de noroi și noi și stelele pe cer,
De ar fi totul în jurul nostru un infinit cam efemer,
De s-ar stinge soarele și ar năvăli furtuna,
De ar cădea meteoriți într-un tango cu luna,
De totul ar fi alb sau negru și sufletul ar amuți,
M-ai iubi gri?
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licori din struguri de fluturi
Beau pe-ascuns din strugurii de fluturi
Botezați în Clopotul lui Gauss,
În hora mare sunt meteorit,
Lunec în lumina din Pronaos.
Diformă-i încercarea vieții-n rod,
Cerul coboară-n câmpul cu belșug,
Izvoarele de grâu în aur curg
Sub tainele știute doar de plug.
Un lăutar lăuntric trece-n trup,
Cântă-n prichiciul de vise și dor,
Culorile dispar și fluturii
Vin în iubirea pentru care mor.
Beau pe-ascuns din struguri și speranță,
Viața-mi pun în inima de fier,
Sunt meteoritul care simte
Că locul meu e-aici și nu în cer!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele chef
Mi-am petrecut mileniul prin bodegi
Ce veacuri fericite-am cheltuit
Alături de prietenii-mi pribegi,
Doi fluturi și-un meteorit
Paranghelii de sta să cadă cerul,
Ulcele sparte-n capul nemuririi,
Meteoritul îmbăta eterul
Și tot ce atingea cu pielea firii
Zdrobeam în teascuri stele arămii
Și ne spălam cu mustul lor pe cap,
Ne tot priveau doi îngeri barbugii
Când învârteam vreo dudă în proțap
Iar fluturii zburau aleatoriu
Pesemne-i apăsa capul de mort,
Câteodată beam compensatoriu
Apă de mare dintr-un țărm de port
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglindă
Se oglindește timpul în istorii,
Nămeți de stele veșnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriții moartea o invocă.
Se nasc morminte-nfiorându-și tihna -
O cumpănă de vise și de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Și-și strigă ne-mplinirea inorogi.
O altă eră-și cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecțiunea au atins.
Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eșuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul tău lunatic, curge...
Am estimat că universul durează,
mai puțin decât amurgul pleoapelor
dar înainte de orice privesc
metacarpienele tale, le contemplez,
diluând firele de zăpadă între octave
le savurez, până la schizofrenia urșilor
claustrofobi, dar glasul tău lunatic,
curge ca o ploaie de meteoriți.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie prin labirinturi interne
Călătoresc prin mine însumi
Într-un ocol în jurul sinelui
Explorând cascadele adevărului,
Cu privirea adâncită în bolta crezului
Umbrită de galaxia intelectului,
Culminând cu calea lactee a visului
Ce luminează valea subconștientului
Frustrat binișor de briza oceanului
Tulburat de meteoritul raționalului
Pe care se tot îneacă îndrăzneala cugetului
Ce-i propagă ecoul efectului
De ego, în văzduhul egocentrismului
Din care se stârnesc furtuni la nivelul eu-lui
Să dea apă din belșug la moara satului.
Așezată de curioși pe malurile incisive ale dece-ului,
Pomană pentru sufletul răposatului
Sine din moalele capului.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre meteoriți, adresa este: