Poezii despre minute și noapte, pagina 2
Atatea...
Atâtea ape pier și nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare -
Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l
Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l,
Că mă descind când îl revăd tomnatic,
Atât de trist și-atât de singuratic;
Atâtea ceasuri bat stârnind minutul
Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul,
Incât mă leagă parcă un blestem
Să ies în noapte, veșnic să te chem.
Atâtea ape pier pe căi de ape...
Atâtea frunze cad tot mai aproape...
Atâtea ceasuri bat la căpătâi...
Doar tu rămâi ca-n clipa de întâi.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat
plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenușă
poeți orfani
soarele își ascute colții în barele de oțel ale zilei
așezate piramidal susțin o civilizație prezumtivă
peste care se așterne noaptea ca o maladie cronică a singurătății
și nu-mi mai e poftă de zbor
semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunț la peștele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -
pe podul plutitor cineva așteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem
de cealaltă parte a pământului
un oraș șchioapătă
din lipsa poeziei
poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roașul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanța 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruguri
E ora când tăcerile-mi brăzdează
Ascunse riduri ferecate-n pleoape
Și nici un zbor de gene nu cutează
Să-mi tulbure a lacrimilor ape.
Și ora se dezbracă de secunde
Sub ochii mei golindu-și conținutul,
Iar eu vibrând de-al dorurilor unde
Din gânduri și tăceri zidesc minutul.
E ora când oniricele vise
Mi-arată lumea altfel decât pare
Și toate idealurile stinse
Ruguri îmi par, arzând în depărtare.
Și-o oră frâng când mă gândesc la tine
Tot ce-i lumesc triumfă și învinge
Și sub aripa nopții ce mă ține
Încet pe-obraz o lacrimă se stinge.
poezie de Luiza-Adriana Grama (20 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sună-mă
Sună-mă doar un minut,
Glasul tău îmi dă putere,
Un curaj... necunoscut.
Liniște... și mângâiere.
Sună-mă în noapte, dacă
Îti e dor... a mă iubi,
Șoapte învățând să tacă,
Clipe... de-or înebuni.
Sună-mă și mă întreabă,
Aripi de mai am spre tine,
Pendulând fără de grabă,
În ceasornic și-n destine.
Sună-mă, de mă mai suni,
Dezlegând mereu cuvinte,
Cât mai suntem doi nebuni
Și-avem inima... fierbinte.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halou
visul meu
e un cărbune ce învăluie-n fum
toamna poleită și vie
răstoarnă clepsidre în bucle de somn
devorează secunde, minute și
nopți adâncite în vecie
visul meu e
un cal ce nechează desfrunziri ruginii
își scutură coama de galben de lună
lovește cu sete din copite de stele
și somnul frământă
și gândul strămută
și zvârcoliri de mări te cuprind
visul meu te înghite
și nu mai știi de ce noaptea
o sete nebună te mută din tine
aici
unde golul te strigă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plantație de ore
mă tem să nu-mi frâng dimineața asta crudă
mă aplec ușor peste liniște să nu o trezesc
e plăcut să asculți cum crește acest minut
făcându-se oră
întreaga plantație de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mișcă decât imaginația mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir își spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschid fereastra
să iasă dragostea consumată
toată noaptea și să cutreiere
oceanele pe valuri călare
înconjurând planeta de câte ori
este nevoie pentru a se reîncărca
apoi o să intre în camera mea
pe ușa deschisă discret
o să treacă pe strada unde copacii
stau întinși la soare pe șezlonguri
metalice învelite cu fâșii de catifea
o să-și facă un selfie
este dragostea mea pentru noaptea
care vine în câteva minute
lihnită de iubire și tandrețe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veche anecdotă irlandeză
Urme de bere rămăseseră ici-colo pe podea
La-închiderea crâșmei, galbene ca niște petunii.
Din gaura lui s-a strecurat un șoricel cenușiu
Și-a rămas un minut, neclintintit, în lumina lunii.
Prudent, a lins cu grijă spuma prelinsă pe dușumea;
Apoi, prăvălit într-o rână, lovit parcă de deochi,
S-a pus pe urlete întreaga noapte: "Aduceți încoa'
Nenorocitul de motan să-i trag o labă peste ochi!"
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flirt
La urma urmei, nu-i nevoie
să spui nimic
deocamdată. O portocală decojită,
tăiată-n patru, pare-o
lalea pe marginea platoului de lemn.
Orice se poate-întâmpla.
Afară soarele și-a strâns rufele,
iar sarea nopții se-întinde
pe cer. Inima mea
îngână un cântecel
pe care-l uitasem de multă vreme!
Carne rece și-împăcată
hai să-l mirosim, să-l înghițim.
Sunt căi
prin care se poate face dintr-un minut
un bonsai,
așa cum ar fi plăcerea
de-a mă plimba acum.
poezie de Rita Dove, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minutul picură...
Minutul picură dezolant pe frunze,
pădurea se suflecă pregătindu-se de toamnă.
Toate înfrângerile din vară
le adun într-un morman,
din care aleg poeme.
Unele metafore de cerneală
se transformă-n lilieci,
bântuindu-mi nopțile,
altele îmi întorc pașii pe cărarea arsă.
Un șir de cuvinte mișcă gândul
și-o rază buclată de soare
urcă pe glezne
rupând un lanț crepuscular,
intrat până în oase.
Zilele cad una câte una,
o frunză vulnerabilă se prăbușește în inimă.
poezie de Oana Frențescu din Copacii aleargă odată cu mine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre minute și noapte, adresa este: