moarte şi munţi

Marea de soare

O mare de soare mângâie amurg
plecând la culcare şi razele-i curg
pe-ntinsuri de ape şi creste de munţi
cu ceţuri mioape în ochii cărunţi

în patul cu stele şi zdrenţe de nori
ca viaţa de grele- ca moartea uşori
plecând la culcare cu raze ce curg
o mare dispare în tainic amurg...

poezie de Iurie Osoianu (3 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salonul morţii: salonul nr. 28, unde bolnavii sunt "îngrijiţi" de superficiala doctoriţă Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (pamflet)

Mamă – munţi de duioşie,
Te-a băgat în agonie;
Însă fuse voia sorţii:
Astăzi tu scăpat-ai vie
Din salonul morţii.
Oameni buni, de omenie,
Te-au salvat la Terapie.

poezie de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maramureş

Atâtea frumuseţi mă dor,
Păduri şi munţi pe care căzu bruma
Pietrosul şi Ineul în răsărit
Şi drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porţi, bărbaţi solemni
Femeile din târgul de la Borşa
Atatea frumuseţi mă dor,
Că le-am văzut abia când e să mor.

poezie celebră de Geo Bogza din Statui în lună (1960)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maramureş

Atâtea frumuseţi mă dor,
Păduri şi munţi pe care căzu bruma
Pietrosul şi Ineul în răsărit
Şi drumul lui Bogdan peste Prislop
Izvorul Izei, albastrul ei izvor
Cerbi solitari, biserici vechi de lemn
Mult dăltuite porţi, bărbaţi solemni
Femeile din târgul de la Borşa
Atâtea frumuseţi mă dor
Că le-am văzut abia când e să mor.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Requiem

Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată şi-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriş, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În munţi

Cu buclele blonde şi ochii adânci
Copila pribeagă se duce spre stânci.

Şi toamna pictează-mprejuru-i decor,
Pădurea de aur cu frunze ce mor.

Copilă bălană, eu nu ştiu să-ngân
Cuvinte frumoase ce-n suflet rămân!

Dar poate, iubita, ea nici n-a ştiut
Cuvântul ce-n păru-i bălai s-a pierdut.

De-atunci al meu suflet aleargă spre stânci
Pe urma copilei cu ochii adânci.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ultimei întâlniri

Stă pieptu-mi gata să se frângă,
Fără putere, îngheţat,
Mănuşa pentru mâna stângă
Pe mâna dreaptă-am îmbrăcat.

Că sui un munte, îmi păruse,
Şi treptele erau doar trei...
"Hai, mori cu mine!" toamna-mi spune
Ţinându-mi calea sub un tei.

"Ursitele mi-au fost haine,
Şi mă-nşelară zi de zi..."
Răspuns-am tristă: "Şi pe mine!
Cu tine-odată voi muri".

Aceasta-i ultima cântare.
Priveam spre casă de cândva -
Gălbuie şi nepăsătoare
Lumina-n dormitor ardea.

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Fericit condorul
pentru care piscurile munţilor
nu sunt niciodată prea înalte

Condorul
invidiat de toate vieţuitoarele pământului
şi care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici

Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător

De vânătorul
care nu poate ajunge la el

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poeţii ciocnesc inimi şi varsă jos cuvinte
Dansează Luna din cratere cu pace
Şi cântă moartea dulce suflând în oseminte
Se-aruncă foi, se strigă, se tace şi desface.
Poeţii
stau la masă
şi-şi plâng în palme munţi
în ochi îşi plâng misterul şi inima în pumni.
Poeţii!
Câtă groază să fie şi pe îngeri
Căci îi trezesc din somn
Şi le scrâşnesc din aripi
Şi se sărut pe frunţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir de artişti

Numai artiştii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduţii - dirijori,
şi-şi mişcă-n fiecare creangă mâna.

De-atâţia pictori morţi în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunţi,
un sculptor taie nebuneşte munţi,
planeta e-n pericol de iubire.

Gerosul vânt şi vântul prea fierbinte,
ce sfarmă ţări şi prescurtează vieţi,
pleacă din pieptul marilor poeţi,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.

Artişti nocivi în viaţă şi în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!