Poezii despre moarte și nerușinare, pagina 2
Unde mi-a dispărut frontiera?
Nu e drept! Greșit, greșit, greșit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar și eu, și tu, noi toți luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.
Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte și
nerușinate centre.
Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristețea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ținuți pe loc, ținuți pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau
locul de acum zece ani ce arăta neschimbat și după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
și străbunicul
[...] Citește tot
poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peter Quince la clavir
I
La fel cum degetele mele apăsând aceste clape
Fac muzică, aceleași sunete-ale sinelui
Fac, de asemeni, muzică în spiritul meu.
Asta înseamnă că muzica este emoție, nu sunet;
Și astfel, ceea ce eu simt acum,
Aici, în această cameră, dorindu-te,
Gândindu-mă la rochia ta în nuanțe de-albastru,
Este muzică. Reamintește acel fior
Trezit în bătrâni de Suzana,
De acea seară verde, caldă și clară,
Când ea se îmbăia în nemișcarea atentă-a grădinii, în vreme ce
Bătrânii cu ochi congestionați, pândind-o, simțeau
În esența profundă- a ființei lor vibrând
Corzi fermecate, iar strunele ciupite
Pulsau înălțând fragede osanale.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vii la mine
Când vii, atât de rar, la mine,
Micuță frumoasă
Și neastâmpărată
Ca jocul unei albe sonatine,
Faci toate poznele prin casă.
Cu o nerușinare dumnezeiesc de goală,
Cobori din pat
Și toate le arunci distrată
Că după tine, casa
Pare devastată de răscoală.
Cu gesturi curgătoare
Și încete
Dinaintea oglinzii mari cât un perete
Îmi încerci pălăriile pe rând
Surâzând vreunui lăuntric gând.
Făcându-mi cu ochiul,
Cristalul argintiu îți dedublează frumusețea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papușa automată
Doamne!
Ce-am pățit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierți, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o așa?...
Cineva -
Dar nu știu cine,
O papușă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără rușine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Și râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destine
Vorbiți în gura mare,
ne arătați destine,
cu prea multă emfază
vă dați învățători,
ieșiți pe sticlă seara,
vorbiți fără rușine,
ne explicați ce-i viața,
cum trebuie să mori.
Aveți păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersați cu alții,
zicând că-s de la voi,
însă o știm cu toții,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeți că sunt noi.
Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imunizare
[file de jurnal afectiv]
las soarele să moară
îi vând pontul să plece mai repede
într-o văgăună/ într-o aglomerație/ bunăoară în lumea aceea
care n-a auzit vreodată de mine
în râset cosmic
mă răstesc la duminici
cu poale lungi și fețe smerite
nerușinat camuflând minciunile și desfrâul
incendiez o parte din grămezile nimicului
picur lumină-cu-otravă
silabele mele despuiate
cârtițe retrograde ce râcâie ochii
fără de spaimă să dezgroape întuneric
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Junii corupți
La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Și ca să vă ard fierea, o, spirite-amețite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.
Deși știu e-a mea liră d-a surda o să bată
În preajma minții voastre de patimi îmbătată,
De-al patimilor dor;
În preajma minții voastre ucisă de orgie,
Și putredă de spasmuri, și arsă de beție,
Și seacă de amor.
O fiarbă-vă mânia în vinele stocite,
În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite
De sânge putrezit;
Că-n veci nu se va teme Profetul vreodată
De brațele slăbite, puterea leșinată
A junelui cănit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem săraci
Suntem săraci în suflet și în gând,
Căci bunul simț a dispărut de pe pământ,
Suntem săraci în inimi și la minte,
Își plâng bătrâni aducerile-aminte.
Ne vindem sentimentele-n talcioc
Și prerorăm că-i lipsă de noroc.
Ne este trupul cumul de dureri,
Trudim de-acum cu ultime puteri.
Minți strălucite intră-n agonie
Sunt stele prinse-n plasa de hârtie
A indolenței. Sunt decât o umbră
Ce printre alte umbre se surupă.
Suntem săraci, mișei și plini de ură,
Arar câte un petec de cultură...
Ni-i munca împărțită între hoți.
Nici să trăiești decent azi nu mai poți.
N-avem rușine de strămoși. Cumplit!
Ei pentru noi de veacuri au trudit.
Coloșii sunt umbriți de cei ce fură
Fără rușine și fără de măsură.
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arheologii astmatice
rătăcesc adesea
sub irisul vremii despletind cu degete oarbe
(singurele pentru care n-a trebuit să plătesc vama obligatorie)
din pietre
taina munților
atât cât a mai rămas nezdrumicată de caninii soarelui
arid
ca și anotimpurile din potcoavele
cailor apocaliptici
inima
zdrențuită de suveica oțelită
a istoriei
abia își mai mișcă secundarele sângelui
mai vâscos
decât uitarea de sine
de eul strivit sub reactoarele
unui cernobîl uranic
venele strigă de prea multă trufie
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cruciații... sau... Carnasier
De ce se scrie istoria cu sânge?
De ce Pământul nu ne mai ajunge?
Cutuma de conflict ne e războiul!
Felina-om își marchează teritoriul!
Nici câinii, nu se-omoară între ei...
Copii, își cresc familiile de lei!
Șacalul nu-și atacă partenerul;
Oțelu-și știe sursa... că e fierul!
Chiar șarpe, de se schimbă-ades în piele,
De seamăn e așteptat, la reînviere;
Și un pe alt, nicicum nu se sugrumă;
Căci, are fiecare... o fărâmă.
Suntem pirane, orci... ce imităm.
Feroci de sânge, frate ne înfruntăm!
La fel, cum crocodilul, sau rechin;
Ne sfâșiem cu zel, producem chin.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și nerușinare, adresa este: