Poezii despre moarte și noapte, pagina 2
Bizar
Plouă cu lacrimi
peste orașul însingurat.
În fiecare noapte
fac proba sicriului
și ascult cucuveaua
numărând stele căzătoare.
Dimineața,
moartea îmi zâmbește știrb.
poezie de Vasile Ghinea din Ochiul din umbră (2004)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de nori
Dincolo de nori
e-întotdeauna soare.
Dincolo de moarte
e-întotdeauna noapte.
Dincolo de cer
totul este un mister.
E veșnicia,
Univers neexplorat.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefer
Așa cum după noapte
urmează dimineață,
Aș vrea ca după moarte
să fie mereu viață.
Cum însă după moarte,
nu mai urmează viață,
Prefer să trăiesc noapte,
și zori, și dimineață.
poezie de Dumitru Delcă (6 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Trec morții șiraguri, șiraguri
Ca stolul de păsări cu repezi aripe
Mai iute ca focul cel strașnic
Spre-al zeului nopții liman se avântă.
..........................
Tot hoituri și hoituri. Nu-i cine să-i plângă
În jurul lor morții duc moartea.
poezie celebră de Sofocle din Oedip Rege (429 î.Hr.), traducere de George Fotino
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de noapte
Lovește-mă durere! Rana-mi mocnește.
Chinul acesta îmi este finit!
Vezi din rana mea-nflorește
Plină de mister o stea în noapte!
Lovește-mă moarte! Sunt împlinit.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Își poartă soarele corabia peste zi
Și luna-și poartă corabia peste noapte,
Îți porți corabia peste umbra mea
Și umbra mea se leagănă spre moarte.
catren de Victor Rechițian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
Comentând
o
pată
de
sânge
Am
ajuns
în
inimă
Doamne
Cine
bate
în
urma
mea
Cuiele
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Și noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viață, pentru roaba ta anume...
De trăiești în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima zi în care se mai moare
umblă printre ridurile mele
un Dumnezeu
fără să-i pese de anotimpuri
îmi numără duminicile din an
de parcă mâine
ar fi ultima zi în care
se mai moare
nu mai înțeleg nimic
îmi privesc copilul ca pe o
prelungire a nopții
și aștept...
între noi
trecutul o noapte și Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și noapte, adresa este: