Poezii despre moarte și oameni buni, pagina 2
Speranță...
Voi încerca să închid rima poeziilor mele într-un rucsac nou,
pe care-l va purta în spinare gândurile mele optimiste,
până când le voi găsi un mediu prielnic,
unde să știu că se vor simți bine și vor fi admirate pentru sinceritatea lor.
le voi ascunde de ochii lumii moderne,
care le cred demodate și plictisitoare,
dar nu le voi îngropa ca pe morți,
cum mi s-a recomandat în nenumărate rânduri de binevoitori...
ci le voi ține în taină mare, pentru timpuri viitoare,
când oamenilor buni li se va face dor de versuri cu rimă,
de tot ce este decent, romantic,
și pe înțelesul tuturor.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea - nevoia de timp pur
! moartea, în cvasi identitatea ei orizontală,
însuflețită de patimile noastre,
curge sprințară,
în deplină autoritate,
cu noi cu tot,
în adâncimea ei primară,
în vidul abstract al spiritului
cu o implacabilă seninătate...!
! moartea nevoia de timp pur,
curățit de mijloacele vieții,
în tandru azur!
! oameni buni, savurați în amurg
zorile dimineții,
din străvechiul vost' burg!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa și pe pământ
Se moare atât de ușor
închizi ochii
și vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
și pe scara nesfârșitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde
Se moare atât de ușor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
și din tine se scurge tristețea
[...] Citește tot
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățături
I
Să te ferești de omul bun
El știe toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.
Și, cum nu spune niciodată
Ce suferință i-a fost dată
Și nu se plânge în zadar
De tot ce-i poți da mai amar,
El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Și peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.
Și, neînștiințat, te duci,
Mânat tu însuți de năluci,
Cu gândul la prostia lui
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă tot e să fiu singur
Ce credeai Singurătate, c-ai să poți să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup și-n al meu suflet, n-ai să lași măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmașo, când vedeai cum sunt respins,
Cerșetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu știu-n coșul vieții mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viața să mă vezi plângând și trist
Și ți-e ciudă, javra dracu', că rezist și-s optimist!
Mă înveṭi venin și fiere, dar ca să te liniștesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Știu, m-aștepți la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpustești cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viața-n toate, ca om bun, demn și iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins și mor zâmbind!
poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de portocal
Bunicul era cu poveștile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
și o bunică încolăcită-n scaun.
Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniștea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viața și moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun și camera adia toată în miros de portocali.
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amintirea dușilor în război
Vezi prunci cerșind la vreme de război,
Trecând desculți prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri și suferinți,
Copii ai nimănui, copii cuminți...
Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Și numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni și ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer și cuminte vor muri.
Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferința-și poartă...
Îngerul morții trece foc și jar,
Lăsând în urmă trena de amar.
Vezi mame care pruncii-și țin la piept,
Urând războiul crud și prea nedrept.
Sunt scut și casă, schit și devenire,
Se dau pe sine întru prăbușire...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritm și cadență
zile bune zile rele le trăiesc sunt ale mele
nu am timp de supărare nici când inima tresare
flori din stele sunt cusute pe dantelate perdele
farmec nestatornic are lumea soarelui răsare.
clipe defecte clipe perfecte ritmuri de efecte
păsări și fluturi în zbor lin spre începuturi
pasiuni selecte pe un drum cu mari proiecte
voluptoase săruturi calde calme răsărituri.
sfaturi dragi de mag le-am primit cu drag
romanța din lună oameni buni adună
toți anii în șirag trec al inimii prag
tâmple sub cunună cu amintiri răsună.
cerul fericiri împarte le apăr de moarte
ample viziuni de carte transmise departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... Despre...
Dau de veste omenirii, că pe pământ este
O poveste în care se scrie
Frumos sau urât, alegerea a noastră este
Faptele descrie caracterul omului se știe
Cu frumosul eu doresc să mă împrietenesc
Să iubesc, să folosesc, să vorbesc în glumă
Nu doresc să greșesc, și nu mă lăcomesc
Banii nu îmi folosesc să fac viața mea mai bună
De la pământ la lună eu privesc
Mă rog la Tatăl nostru ceresc, cele rele să mi le ierte
Zâmbesc și la fel primesc
Trăiesc a mea viață cu vise concrete
Cu oameni buni mă înconjor
La mintea monștrilor nu mă cobor
Și îi dau de zor până am să mor
La acest fel de a trăi, până când spre cer eu am să zbor...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om bun
I
Un om bun nu moare niciodată
Cu o rugăciune și o vorbă bună,
Cu brațe-ajutătoare și inimă curată,
E unde trebuie, fie cer senin, fie furtună:
Trăiește pentru tine și pentru mine
Pentr-o lume de nevoi împovărată,
E reazem și lumină, har grației divine.
Un om bun nu moare niciodată.
II
E cel care-acceptă să ia-n spate, generos,
Partea ce-i revine de trudă și de stres,
Iar pentru alinarea omului căzut jos
Se-apleacă și-i ușurează povara, în exces.
[...] Citește tot
poezie de James Whitcomb Riley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și oameni buni, adresa este: